Octavian Bellu, antrenor campion

Octavian Bellu este unul dintre cei mai titrati antrenori din lume. Dintr-un profesor de educatie fizica la tara, obligat sa faca o naveta istovitoare si sa predea materii complementare, a ajuns sa obtina cinci tituri mondiale consecutive cu echipa Romaniei si 17 medalii de aur la Olimpiada!

Spune ca “tot ce are si tot ce nu are se datoreaza gimnasticii” si crede ca a castigat “decent” antrenand in tara. A avut “garnituri de trenuri” ca sa plece in strainatate, dar pe care nu a vrut sa le prinda pentru a nu fi un “obscur” antrenor cu bani dintr-un colt de lume! Vorbeste despre clipele de triumf, dar si despre sacrificii si dorinte si prezinta reteta succesului in gimnastica.

De ce ati ales specializarea gimnastica in facultate?
Am facut gimnastica cativa ani buni, indrumat de la liceu, de profesorul meu de educatie fizica care a crezut ca am aptitudini pentru acest sport. Am facut aproape 13 ani dar pot spune ca m-am chinuit din cauza faptului ca eram mult mai inalt decat toti colegii mei. Insa, pentru faptul ca am fost foarte solicitati la concursuri de anvergura, am avut timp sa ma uit mai mult ce fac antrenorii, cum lucreaza, ce metodologie folosesc. Pot spune ca am furat meseria de antrenor de la niste oameni deosebiti si m-am indreptat catre gimnastica deoarece am considerat ca este una dintre cele mai complexe activitati sportive.

De ce v-ati indreptat spre gimnastica feminina?
Pentru ca am considerat, la vremea respectiva, ca ma pot exprima mai bine intr-o relatie cu sportive decat cu sportivi. Am considerat ca si modul de lucru si cel in care iti poti pune in valoare ideile mi se potrivea cu felul meu de a fi si cu maniera in care vedeam eu sportul de performanta.

Cum ati ajuns la Deva?
Am terminat facutatea (n.r. IEFS-ul) in 1974 si am fost repartizat la Liceul Agroindustrial Viticol Valea Calugareasca, langa Ploiesti. Acolo am lucrat ca profesor de educatie fizica 5 ani. Ca sa-mi completez catedra a trebuit sa mai predau istorie, geografie si unele dintre materiile tehnice legate de activitatea din agricultura. Tot atunci, m-am intors, cu un sfert de norma, si la clubul la care activasem ca sportiv, Petrolul Ploiesti. |mi faceam meseria de profesor de educatie fizica, chiar daca presupunea o naveta anevoioasa, un autobuz si cativa kilometri de mers pe jos, interesant mai ales iarna!, dar imi ramanea timp sa fac si cateva ore de antrenament cu grupele de fetite de la Petrolul, mai ales ca eram pasionat.

Ce a urmat?
Am trecut cu o jumatate de norma, iar prin 1978-1979 mi s-a propus sa merg cu norma intreaga la club. Iesirea din invatamant insemna, practic, renuntarea la gradele didactice pe care le dobandeai o data cu vechimea in invatamant si a fost un moment de cumpana. Era destul de riscant sa lasi o activitatea pentru care te-ai pregatit si ai studiile necesare, dar si posibilitatea de a avansa in grad, pentru o una extrem de interesanta dar foarte nesigura. Ea poate exista sau nu in functie de rezultatele sportivilor. Am renuntat, totusi, la invatamant si am trecut la Clubul Sportiv Petrolul Ploiesti. De atunci, lucrurile s-au derulat cu repeziciune. Erau cateva fetite, pe care le pregateam impreuna cu doamna Sima la Petrolul. Au fost remarcate la o Balcaniada, apoi s-a facut un gen de lot de junioare de perspectiva la Bacau. Am mers si la acel lot si, in 1981, o data cu momentul acela dificil in care Bela Karolyi s-a hotarat sa ramana in SUA, s-a incercat inchegarea unui colectiv care sa preia sportivele de acolo. Federatia de atunci a hotarat ca eu sunt cel mai nimerit.

Ati simtit presiunea rezultatelor obtinute de Nadia si Bela Karolyi?
Atitudinea mea fata de acel colectiv a ramas subiect de zambete de cate ori ma intalnesc cu fostele mele sportive pe care le-am gasit acolo, gimnaste titrate, campioane mondiale in 1979 si componente ale echipei din 1980, la JO de la Moscova. Aveam o atitudine extrem de distanta, de rece. Am incercat sa ma comport ca atunci cand as fi lucrat nu stiu cati ani cu gimnaste de asemenea valoare. Presiunea normal ca s-a simtit si nu numai in momentele acelea. Fiecare dintre antrenorii care s-au perindat, in primii doi ani de dupa plecarea lui Bela, a simtit nu atat presiunea cat tendinta tuturor de a compara rezultatele cu cele ale Nadiei, Rodicai Dunca, Emiliei Eberle, Meritei Ruth si ale celorlalte. Oricat incercai sa eviti aceasta comparatie, simteai de fiecare data ca, de fapt, tu definitivezi munca altuia sau o duci mai departe. |n momentul in care acea generatie s-a retras, nu au mai putut fi facute trimiteri in istorie.

S-a vorbit, in timp, de un conflict cu Bela Karolyi. A existat el vreodata?
Acest conflict nu stiu de ce a fost speculat sau mediatizat pentru ca nu a existat, nu am simtit nici un moment nici un fel de atitudine ostila. Ne-am intalnit de foarte multe ori, am fost chiar impreuna intr-un stadiu de pregatire in ranch-ul de la Houston, unde ne-am simtit foarte bine. De fiecare data am discutat si ne-am comportat in termeni civilizati si in limite normale. El este un tip exuberant, coleric in a-si manifesta anumite trairi, eu sunt mai interiorizat.

N-a existat nici macar un razboi psihologic?
Nu a fost nici un razboi psihologic, nu ma iau dupa informatiile aparute pe internet, nu ma sperie notele date pe la diferite concursuri. Raman ancorat in realitatea activitatii pe care o desfasor eu. La un moment dat, lucrurile par foarte complicate. Eu sa incerc sa gandesc cam cum gandeste el ca sa-l contracarez. Nu, gimnastica este o activitate extrem de laborioasa si rar apar surprize intre doua competitii de anvergura. Nu exista acest conflict. Este, probabil, dorit, cautat, normal ca ar face deliciul presei, sa ne transmitem unul altuia amenintari. De multe ori am dezarmat ziaristii declarand ca Bela are dreptate cand spune ca ei sunt favoriti la Olimpiada de la Atena. De ce erau favoriti? Pentru ca, statistic, erau campioni mondiali en-titre.

Ati antrenat atatea generatii valoroase de gimnaste. Care credeti ca a fost momentul de varf al carierei?
Pentru generatia de antrenori care am venit la Deva dupa 1981, un moment important a fost Campionatul Mondial de la Rotterdam, din 1987. De fiecare data, incerci sa obtii acelesi rezultate cu ale predecesorilor tai si apoi sa le depasesti. Deci, si noi ne doream de ani de zile o campioana mondiala absoluta. Conjunctura nu a lasat-o nici pe Nadia sa-l obtina. Am reusit atunci prin Aurelia Dobre, in conditiile in care am cucerit si titlul mondial pe echipe, precum si foarte multe medalii pe aparate. Asadar, am dominat acel campionat si cred ca dupa Jocurile Olimpice din 1984, dupa Mondialele de la Budapesta, era strigatul de victorie al unei generatii de sportive care nu mai avea nici o puncte de legatura cu ce s-a intamplat inainte.

Sa intelegem ca succesul de la Rotterdam v-a fost cel mai drag din cariera?
Acela a fost un moment. Un altul, extrem de important, care m-a marcat si pe care nu vreau sa-l mai traisc niciodata, prin maniera in care dulcele s-a amestecat cu amarul, a fost Olimpiada de la Sydney. Ce s-a petrecut atunci va ramane misterior in istoria sportului. Si acum stau sa ma gandesc cum o proba de urina poate sa aiba o cantitate la momentul depunerii esantionului si o alta, aproape dubla, cand ajunge la laboator. Aici este ceva paranormal si nu o sa inteleg niciodata. Probabil, nu intamplator, acea pseudoefedrina a fost scoasa de pe lista substantelor interzise, dar nu stiu care ar fi parghiile pentru a cere o rezolvare retroactiva. Momentele acestea ne-au marcat dar am reusit sa trecem peste ele iar Olimpiada de la Atena a venit sa confirme valoarea noastra. Nimic nu a fost intamplator si nici nu putea sa fie din moment ce obtinusem cinci titluri mondiale consecutive.

De ce dau gimnastele romane roade prin pregatire centralizata. S-ar putea realiza aceleasi performante si cu o pregatire descentralizata?
Poate sunt influetat de faptul ca eu, cat si cei dinaintea mea si gimnastele de pana acum sunt produse de acest sistem centralizat pe care nu l-am inventat noi. In momentul de fata, chiar daca acest sistem este prezentat si cu aspecte negative, toata lumea, pe orice meridian, incearca sa faca acelasi lucru. La unii se poate, la altii nu, s-au gasit si solutii de compromis, sisteme semicentralizate. Bela i-a convins si pe americani ca e bine sa se adune 4-5 zile pe luna in runch-ul de la Houston si sa faca o pregatire centralizata. Acest sitem a dat roade la noi pentru ca altfel trebuia sa faci fata unor probleme estrem de greu de rezolvat. Conditiile de pregatire din salile de la cluburi, aparatura, antrenorii care din ce in ce sunt mai putini, efotul financiar, chiar si celelalte aspecte, care tin de medicatie, de refacere. Toate acestea se rezolva mult mai usor intr-un sistem centralizat, unde cele mai bune sportive se vad, se concureaza si se stimuleaza una pe alta.

Dar lucrurile evolueaza…
Cred ca si la noi, daca e sa modernizam, sa optimizam acest mod de a pregati fetele, trebuie sa combinam acest sistem centralizat cu momente de iesire, cu cantonamente in tara, in strainatate. Bine ar fi sa mai existe astfel de poli si in alte zone ale tarii, cu sali bine dotate, cu antrenori motivati pentru o activitate care cere o daruire totala.

Cum ati reusit, dupa fiecare triumf, sa o luati mereu de la capat, cu alte generatii?
Poate noi, maturii, ne-am automotivat de fiecare data dorind sa obtinem aceleasi rezultate sau chiar mai bune, cu alte generatii, in alta conjunctura, in alta situatie sociala. O alta motivare ne-am gasit si in perspectiva de a avea o legislatie mai bune, de a avea si niste avantaje financiare mai mari.

Cat este meritul sportivului si cat al antrenorului in obtinerea unei performante?
Nu se poate calcula in procente, pentru ca fiecare sportiv este o individualitate, cu unii se lucreaza mai usor, cu altii mai greu, unii au talent dar sunt capriciosi, altii nu au talent dar sunt muncitori, si ar fi greu de spus. Dar daca se ajunge la performanta maxima, atunci ambii parteneri trebuie sa dedice suta la suta. Eu nu as limita la acest suta la suta procentul.

Au fetele din Romania calitati innascute pentru gimnastica sau ele se deprind si se formeaza?
Eu poate as fi tentat sa spun ca au calitati innascute, dar s-a dovedit in ultima vreme ca nu este un dat al gimnastelor din Romania. Asa se poate intreba de acum incolo daca gimnastele din Franta au ceva special sa castige titlul la paralele? Suntem insa, un popor talentat, nu numai ca romanul s-a nascut poet, dar daca romanului ii sunt asigurate conditiile si facilitatile necesare, el se poate exprima la nivel mondial in gimnastica, in arta, in matematica, in chimie. Dar fiecare popor are si genii si oameni mai putin dotati, are si superatleti si handicapati.

Ce sentiment va incearca dupa 24 de ani de gimnastica? Regretati ceva?
Nu regret nimic. Daca as trage o linie, as putea spune ca tot ce am si tot ce n-am se datoreaza gimnasticii. Am avut multe satisfactii, dar poate nu am avut o viata sociala normala, nu am parcus acele etape de integrare sociala, de la cea cotidiana pana la mondenitati. Noi ne-am dedicat acestei meserii. Nu am ce regreta pentru ca as supara pe Dumnezeu si ar insemna sa neg, de o anumita maniera, tot ce-am facut pana in momentul de fata. Rezultate sunt foarte bune, dar au fost si multe lucruri mai putin placute. De aceea, sunt putin suparat cand aud de sacrificiile sportivelor. Ele au venit, au plecat, atatea generatii!, noi am ramas acolo. {i noi ne-am lasat familiile! Problema este de ceea ce ti-ai asumat. Degeaba vin eu sa spun ca am lasat copilul de 3 ani si l-am gasit de 26. Acum degeaba m-as lamenta, pentru ca am avut de fiecare data posibilitatea, la fiecare inceput de an, sa ma opresc.

Ati avut atatea oferte din strainatate. Ce v-a tinut in tara?
Aici este foarte important ceea ce vrei si in ce etapa a vietii tale puteai sa faci gesturile de Don Quijote, sa iei totul in piept, sa te duci, sa risti, sa lasi totul in spate, sa incerci sa incepi o noua viata. Acestea sunt lucuri care se puteau intampla la 20-25 de ani. Cu cat te maturizezi, iti dai seama ca banul, care este atat de important pentru a-ti asigura un statut social, nu este singurul element important din viata.

Totusi, cine nu-si doreste sa castige bani multi?
Daca imi doream sa castig bani, eram de mult timp plecat si eram un obscut antrenor intr-un colt de lume. Castigam foarte bine, stateam de la 8 dimineata pana la 10 seara in sala si atat. Pentru a gasi un loc de munca in strainatate nu ai nevoie de 350 de medalii, 16 Campionate Mondiale si 6 Olimpiade. |ti ajunge un singur rezultat. Dar acolo erai suspus acelui ban. Patronul care te angaja iti facea programul, iti stabilea obiectivele, iti manipula intreaga existenta. El te platea pentru a produce. Nu neaparat medalii, ci de a produce bani pentru clubul respectiv. Mi s-a parut mult mai important sa fiu antrenorul campioanei mondiale, olimpice decat sa stau pe prispa unei case, sa ma uit la o masina si sa numar niste bani.

Care a fost cea mai tentanta oferta din strainatate?
Cele mai tentante oferte sunt din SUA, pentru ca in Europa nu se pot acorda salarii prea mari antrenorilor. Prima oferta tentanta din SUA a fost dupa JO de la Los Angeles, din 1984.

Dar prima oferta a carierei?
Prima oferta a carierei a fost dupa Europenele de la Madrid, din 1981. Oferte sunt permanent. Nu asta este problema, ci la ce plafon te duci. |n 1981 aveam un plafon, daca plec acum am alt plafon. {i momentul, poate si acest tren de a pleca afara trebuie sa-l prinzi. Poate ca eu am avut mai multe garnituri de trenuri care au trecut si nu le-am prins sau nu am vrut sa le prind. Sunt momente in viata in care trebuie sa decizi foarte clar ce vrei si sunt momente cand trebuie sa profiti de conjunctura respectiva. Trebuie, insa, sa-ti doresti cu ardoare sa antrenezi in strainatate.

Ati castigat bani frumosi?
Eu zic ca pentru situatia din Romania, pentru modul in care se monitorizeaza fiecare domeniu de activitate, am castigat decent, dar nicaieri in lume nu exista modul de cantarire a lucrurilor pe care sunt tentati sa-l faca cei de la noi, mai ales mass-media. O data ce esti cel mai bun in lume, o data ce obtii cele mai bune rezultate intr-un deceniu, o data ce ai o anumita frecventa a rezultatelor, este normal sa poti castiga mai mult pentru ca tu te raportezi cu rezultatele respectve la nivelul mondial, si nu la cel din tara. Noi practic inventam gimnastele astea. Ori, o inventie, care poate schimba cursul unor activitati industriale, nu poate sa coste in spatiul acesta 10 dolari, iar in spatiul de dincolo 10 milioane de dolari.

Atunci, pentru “inventiile” din Romania, sunteti multumit cu cat ati castigat?
Eu nu pot sa zic ca nu sunt multumit pentru ca stiu care sunt limitele. Nu pot sa vii la noi in tara si sa spui ca pentru medalia de aur vrei 1 milion de dolari. S-a vazut de la o etapa la alta ca lucrurile incep sa se puna pe fagas. {i noi ca antrenori, ca oameni care muncim, trebuie sa ne schimbam, sa scapam de aceasta jena de a castiga mai mult. Una este o activitate zilnica, fara incidenta in conceptul mondial, si alta o activitate concurentiala. In acest caz, plafonul explodeaza. Noi facem ceva de exceptie, ceva unic, ceva extraordinar. Are si impact mondial, are si aura ca noi concuram de la egal la egal cu sportivi din toata lumea, indiferent de nivelul social.

Castigand peste media unui om de rand in Romania, nu va tenteaza sa investiti in afaceri? Daca da, cu ce ati incepe?
Nu am atatia bani sa investesc in afaceri. Pentru o investite, daca vrei sa faci intr-adevar afaceri, trebuie sa fii acolo sus. Cine nu se uita cu respect si admiratie la Bill Gates? Este campionul oamenilor de afaceri de pe Mapamond. Cine nu ar vrea sa faca afaceri ca el. Mai trebuie insa sa si poti si sa ai mintea lui.

S-a vorbit de o “privatizare” a Centrului Olimpic de la Deva. Va veti implica?
Privatizarea aceasta in momentul de fata este imposibila pentru ca ar atrage dupa sine, pe langa investitia normala de a ridica standardul si a imbunatati facilitatile, si o perioada de gratie ca investitia sa se amorizeze. Ori la salariile de la noi ale parintilor, in conditiile in care unele sportive au ambii parinti someri, cat poti sa le ceri pentru a suporta pregatirea pe un an? Apoi, trebuie sa plateasca masa, cazarea, uzura aparatelor, antrenorii, materialele de zi cu zi. Cine ar face aceasta investitie, ar fi caritabila. N-ar avea cum sa castige din asa ceva.

Sunteti un bun orator. Nu va tenteaza sa intrati in politica?
Nu, politica, ca oricare alta activitate, reprezinta un domeniu pentru care trebuie sa te pregatesti. A comenta este poate cel mai simplu lucru. Stai pe margine, comentezi ca un carcotas care gaseste tot felul de greseli sau pur si simplu iti este indiferent totul. A privi fenomenul si a te considera capabil sa rezolvi probleme de esenta reprezinta un aspect. Altul este sa fii in mijlocul fenomenului, sa ai toate responsabilitatile pe umar si sa ajungi la disperare ca nu le poti rezolva.

Care este, in cateva cuvinte, reteta succesului in gimnastica?
Vocatie, tenacitate, rabdare si inspiratie. Lucrurile vin, exercitiile in gimnastica se compun, trebuie sa ai imaginatie, momente in care iti trec prin cap tot felul de legari, de combinatii, trebuie sa ai rezolvari pentru schimbari de cod care la noi se produc din patru in patru ani. Sa ai solutii pentru fiecare situatie in concurs, sa vezi care este conjunctura si sa adaptezi exercitiile. Eu cred ca nu poate fi facuta de oricine aceasta activitate. Trebuie sa te tii de ea ca un metronom.

Ce ati invatat cel mai bine in 24 de ani de gimnastica?
Din experienta, cred ca cel mai bine e sa folosesti calea pe care ai batut-o, pe care tu stii ca ai obtinut rezultatele anterioare. Trebuie sa fii foarte prudent de fiecare data cand cineva vine sa iti propuna o schimbare si tu esti tentat sa “reinventezi apa calda”. Daca nu iti franezi propiilor dorinte, ajungi la o pierdere de vreme si la fisurarea unei structuri care s-a dovedit viabila si care da rezultate in continuare.

Este celebritatea o povara?
Da, pentru cine se considera celebru. Pentru cine merge cu bodyguarzi si pentru cine se considera in pericol de a fi atins de oamenii normali. |n privinta mea, nu cred ca m-am schimbat foarte mult. Eu vad o mare diferenta intre a fi cunoscut, a fi considerat bun si a fi celebru. Celebritatea care deranjeaza, care are un caracter strident, care este cautata cu buna stiinta este o povara, dar eu nu sunt obisnuit cu aceasta celebritate si nu vreau sa am cosmaruri ca ma urmaresc paparazzi pe la fereste.

Daca ar fi sa plecati in strainatate, unde ati alege sa mergeti?
Deocamdata nu fac astfel de calcule. Nici macar ca turist nu mai sunt tentat sa plec. Este o lume nesigura. Bineinteles ca intr-o viata de om ti-ai dori sa vezi de la Piramidele din Egipt pana la Insula Pastelui.

Ce va mai doriti?
Eu imi doresc in primul rand sa fiu sanatos si in perioada ce vine sa fac unele lucruri pe care nu le-am putut face pana acum. Sa vad bisericile din Moldova, spre exemplu, sa fac ceva care poate mie mi se pare neobisnuit dar pentru un om care a dus o viata normala reprezinta niste lucruri banale. Eu am fost ancorat si preocupat suta la suta sa fac performanta si sa obtin medalii.

Ce va place sa faceti in timpul liber?
Ascult muzica anilor ’60-’70. Raman cantonat in acea perioada. |mi place sa urmaresc la televizor emisiunile de stiri. Sunt avid dupa stiri si tot ceea ce imi da sau nu certitudinea ca aceasta lume merge intr-o directie fericita. Argumentele pro sunt destul de putine, nu stiu spre ce ne indreptam. |mi place sa comentez cu prietenii. Nu am insa foarte multi, nici macar in Deva, iar atunci cand ne intalnim discutam tot despre gimnastica.

BIOGRAFIE

Zodie: Varsator (Nascut pe 17 februarie 1951, la Ploiesti)

Octavian Bellu si-a inceput cariera de antrenor la Clubul Sportiv “Petrolul” din Ploiesti. In 1981, a fost solicitat sa lucreze ca antrenor la lotul feminin olimpic de la Deva, iar in 1990 a devenit antrenor coordonator.

In cei 24 de ani de antrenorat la cel mai inalt nivel, a format generatii intregi de campioane, aducand Romaniei 279 de medalii la Campionatele Mondiale, Europene si Jocurile Olimpice, dintre care 106 de aur, 86 de argint si 87 de bronz.

Octavian Bellu, a intrat in Cartea Recordurilor ca “cel mai de succes antrenor din lume” cu un palmares de 17 medalii olimpice de aur si un total de 279 la Campionatele Mondiale, Campionatele Europene si la Jocurile Olimpice.

Cele mai valoroase medalii sunt, fara indoiala, cele de la Jocurile Olimpice: Los Angeles 1984 - 4 medali de aur, 2 de argint si 2 de bronz; Seul 1988 - 3 aur, 3 argint si 2 bronz; Barcelona 1992 - 3 aur, 1 argint si 1 bronz; Atlanta 1996 - 1 aur, 4 argint si 3 bronz; Sydney 2000 - 2 aur, 2 argint si 1 bronz; Atena 2004 - 4 aur, 4 argint si 1 bronz.

Pentru meritele sale deosebite i-a fost conferit Ordinul “Meritul Sportiv” clasa I si titlul de antrenor emerit. In 2000 i-a fost decernat Ordinul national “Serviciul Credincios” in grad de ofiter.

A fost desemnat “Cel mai bun antrenor al anului” in 1992, 1994, 1995, 1996 si 1997. In noiembrie 2004, a fost decorat de presedintele Ion Iliescu, pentru intreaga cariera, cu Ordinul National “Steaua Romaniei” in grad de Comandor.

La sfarsitul lunii ianuarie 2005, Octavian Bellu a demisionat, impreuna cu colaboratoarea sa Mariana Bitang, de la lotul national feminin de gimnastica, in urma unor articole acuzatoare aparute in presa.

Cei doi au devenit, la inceputul anului 2006, consilierii presedintelui Traian Basescu iar, din 2007 pana anul trecut, Octavian Bellu a fost presedintelele Agentiei Nationale pentru Sport, institutie care a fost fost inlocuita cu reinfiintatul minister al Tineretului si Sportului. In prezent, detine functia de secretar de stat pe probleme de sport in Ministerul Tineretului si Sportului.