Nicolae Forminte vorbeste despre situatia gimnasticii feminine romanesti dupa plecarea de la lotul national a cuplului de antrenori Octavian Bellu - Mariana Bitang. DesI a fost perceput “ca un perdant” in calitate de succesor al celor doi, el si-a indeplinit obiectivele sI ramane optimist in privinta competitiilor viitoare.

De ce gimnastica?
As putea spune pentru ca asa a vrut soarta. Initial am cochetat, ca orice copil cu fotbalul dar n-aveam talie, eram prea micut de inaltime, dupa care a fost la moda atletismul, dar am avut aceeasI problema, iar intr-un final am fost indrumat, pe la 8-9 ani, catre o sala de gimnastica. Am dat acolo, la CSS1 Constanta, peste un om de mare valoare umana, daca l-as numi antrenor ar fi prea putin. Pot spune ca, de atunci, am petrecut vreo 40 de ani in gimnastica.

Cand atI inceput sa antrenati?
Am inceput sa profesez ca antrenor cu acte in regula in 1981, cand am terminat facultatea, dar inca din anul ll am fost trimis in sala pentru ucenicie. Am terminat Facultatea de Educatie Fizica sI Sport din Constanta. Atunci se desfiintase ANEF-ul (IEFS-ul) sI facultatile de sport erau de 3 ani. Numai sefii de promotie, mai precis primii 3 clasatI la absolvire la facultatile din tara erau indrumatI in Bucuresti, spre un an IV de specializare, eu facandu-l – bineinteles -in gimnastica. Pentru studentii straini, anul IV functiona ca un an terminal, iar pentru cei romani documentul de absolvire era “rupt” in doua, primeai o diploma pe 3 ani – nerecunoscuta -  sI un certificat de absolvire a specializarii -recunoscut in strainatate. Era un an selectiv, puteai refuza, dar putini faceau asta, pentru ca sI repartitiile erau mult mai tentante, in general prindeai post la oras!

Cum ati ajuns la lotul de la Deva?
Pe filera normala, am lucrat 10 ani la CS Farul din Constanta, am avut rezultate bune si am promovat gimnaste la echipa nationala. A venit momentul in care  a aparut Simona Amanar sI atunci am fost cooptat, impreuna cu ea, la lotul de la Deva. Intr-adevar, mai fusese “momentul Daniela Maranduca”, care era deja la Deva. Am stat acolo, de proba, din ‘92 pana in vara lui ‘93 cand am fost numit oficial.

Ce inseamna gimnastica pentru dvs?
Inseamna Nicolae Forminte. Fara gimnastica n-as fi ceea ce sunt. Este acel drum pe care soarta m-a dus sI m-a adus unde sunt. N-as putea spune ca regret sau sunt fericit, am facut un lucru care mi-a placut si-mi place foarte mult, am avut sansa sa sI gasesc copii foarte buni. In primul rand, le sunt recunoscator celor doua sportive emblematice pentru mine la nivel de club: Daniela Maranduca sI Simona Amanar.

Ce a avut Simona sI nu a avut Daniela?
Daniela a fost putin lipsita de sansa pe care a avut-o Simona in sensul ca ea mi-a fost luata cu forta in 1988 sI trimisa in pregatire centralizata. Atunci, erau vremuri in care nu prea puteai comenta, desI eu am facut-o! De altfel, atunci am sI inceput sa albesc! Le-am spus unor oameni vechi sI noi in pozitiile de conducere ale Constantei ca, nefiind membru de partid, pe mine nu ma pot lega de maini sI de picioare sI sa ma invarta cum doresc. A fost probabil un act de inconstienta sau un act pe un fond de nepasare pentru ca in acel an imi pierdusem mama sI nu mai conta nimic. Asa ca Daniela n-a avut sansa sa plece la echipa nationala impreuna cu mine, dar in egala masura, Daniela n-a avut rabdarea sI tenacitatea de a ma suporta in pregatire. Apoi, Simona a putut sa exprime 85 la suta din cat stiam eu in gimnastica. Diferenta intre Maranduca sI Amanar consta in eleganta. Daniela era foarte eleganta sI talentata, dar cu o capacitate de munca mai mica, dar Simona a avut atat talent cat a fost neecsar, dar o capacitate de munca extraordinara.

Cum v-atI caracteriza?
M-am adaptat sau am incercat, cu voie sau fara voie, comenzii sociale. Eu zic ca educatia, indiferent in ce domeniu de activitate este, trebuie sa te determine sa te pliezi pe comanda spociala. Ori mergi pe linia trasata de ministere sI de catre  cei care conduc viata sociala, ori esti inlaturat. Eu zic ca am reusit sa ma alininiez tendintelor. Eu am pregatit sI cand antrenorul trebuia sa fie dur, pentru ca asta era o trasatura apreciata in CV-ul de selectie, sI in etapa aceasta democratica cand antrenorul trebuie sa dea dovada de foarte mult tact, sa accepte foarte multe compromisuri sI sa-si schimbe in totalitate relatia sportiv - antrenor.

Cat de mult s-a schimbat gimnastica de cand antrenati?
Gimnastica de acum este o provocare in sensul ca te obliga sa operezi cu alte mijloace. Nesupunerea, indisciplina, personalitatea, lipsa de vointa sI de ambitie  a subiectilor cu care lucrezi trebuie sa le suplinesti tu intr-un mod, sau trebuie sa induci sportivilor moduri diferite decat cele dinainte. Astazi tu, ca antrenor, esti mai mult sub lupa, esti mai putin apreciat cat mai mult denigrat, in loc sa aprecize ca omul asta trebuie sa faca acelasI lucru dar cu alte unelte. Degeaba ma pui tu sa sparg betonul cu ciocanelul , cand altii au putut sa foloseasca picamerul. Pentru mine este totusI o provocare.

Care sunt atuuri-le care v-au impus ca lider al corpului de antrenori de la Deva?
Dupa plecarea domnului Belu sI a doamnei Bitang cu care am antrenat in aceeasI perioada, eram persoana cu cea mai mare experienta. Nu cred ca vreo calitate anume m-a recomandat pe mine sa preiau functia de coordonator. Analizand foarte obiectiv, pe langa faptul ca am eram cel mai experimentat sI avusesem rezultate pe unde am fost, probabil ca eram omul de sacrificiu disponibil. Daca treaba nu iesea, toata vina era a mea sI lumea s-ar fi putut dispensa usor de mine. Ce trebuia sa fac, sa intorc spatele gimanasticii?! Am avut si eu cartea mea de vizita, alaturi de dl Belu, dar nu se putea pune semnul egalitatii. Daca reusesti sa scotI caruta din mlastina, normal ca beneficiezi de laurii sI meritele respective, insa lucrurile n-au fost chiar asa. DesI eu zic ca am reusit sa-mi indeplinesc obiectivele, Romania n-a coborat de pe podium, totusI in tara am fost perceput ca un perdant, ca un om care nu a reusit sa se apropie de performantele precedesorului. Gimnastica a ajuns sa fie greu de inteles de specialisti, daramite de oamenii de rand. In final, nu conteaza vorbele, doar faptele.

Este o povara sa antrenatI dupa cuplul Belu-Bitang?
Eu evit sa mai comentez pentru ca indiferent cum o dai este interpretat exact pe dos. A antrena dupa ei, daca s-ar fi pastrat codul de punctaj, ar fi fost o provocare, daca sistemul nu ar fi fost catre apus. Dansii cand au plecat, balta era cam secata de peste. Eu am spus asa, incercand sa nu lezez orgoliile sI sentimentele nimanui, toata lumea se raporteaza la ultimul ciclu olimpic al domnului Belu, cand rezultatele au fost intr-adevar de exceptie, a fost varful iceberg-ului. Cunoscand foarte bine ce s-a intamplat in ciclul olimpic anterior, pot spune ca dl Belu a inceput cu un colectiv de senioare, alaturi de acesta mai existau niste junioare la Deva sI altele la Onesti. Pana la “momentul Patras”, unde nu am evut echipa la Europene, dansul a avut aceste colective la indemana. Dansul a putut, dintr-un grup de 50 de gimnaste, sa obtina aceste rezultate. Eu am preluat acest grup de sportive in 2005, dupa Atena, in numar de 20 de sportive, din ele nu s-a mai putut adauga sau perinda nimic. Eu daca mai vreau sa chem pe cineva nu mai exista. Sunt loturi de junioare in continuare, sI la Deva sI la Onesti, dar nu au drept de participare la aceasta Olimpiada din cauza varstei. Daca dansul a mai putut sa caute niste subiectI care sa rezolve problemele de pregatire, eu acum il rog pe dl Belu, si trebuie sa recunosc ca am avut toata intelegerea, sa-mi mai cumpere un aparat de fizioterapie ca sa pot rezolva problemele de sanatate ale acestor copii. Cam asta e diferenta, dansul mai putea sa aduca gimnaste, eu cumpar aparate. Plus codul de punctaj. Daca as fi fost pe acelasI cod, ar fi fost o provocare sI pretentia cetatenilor Romaniei de a pastra standardul, ar fi fost normala.

In prezent, catI antrenori sunt in colectivul tehnic de la Deva?
Cu exceptia mea, a domnisoatrei Cosma sI a dl Lucian, totI ceilalsI sunt nou veniti! Daca eu am ajuns la lot dupa 10-12 ani de munca la club, sunt cativa care nu au adunat 5 ani pe la cluburi, dar asta e sansa fiecaruia! Din colectivul tehnic fac acum parte Liliana Cosma, Lucian Sandu, Catalin Meran, Raluca Bugner, Marius Vintila, eu, plus Puia Valer - coregraf, Turcu Elisabeta - asistenta medicala sI Nucu Dudas - kinetoterapeut. Acestia sunt oamenii de baza!

De ce Romania exceleaza la barna sI sol?
La barna, simplu! In Romania au ramas sa antreneze mai mult femei sI apartul lor predilect este barna, de care raspund. Sunt copii care vin la lot cu un bagaj de cunostinte. De asemenea, sI la sol, pentru ca trebuie sa faci mai intai excericitiile pe sol sI apoi pe barna.

Ce v-a motivat sa va autodepasiti?
Sunt ambitios. In primul rand m-a motivat familia sI dorinta mea de a le oferi un trai indestulator.

SuntetI multumit cu cat atI castigat pana acum?
Incerc sa vad partea plina a paharului, in momentul in care depasesti necesitatile de zi cu zi, abia atunci incepI sa te bucuri de valoarea banului! As mintI daca as spune ca nu ma mai intereseaza partea finaciara, daca intr-un anumit moment ma motiva sa ofer familiei un trai decent, sI foarte multI cad in capcana asta!, apoi este foare greu sa intretii ce-ai cladit! E ca orice in viata, este greu sa ajungi undeva sus dar e sI mai greu sa te mentii acolo!

Nu v-a tentat sa antrenatI in strainatate?
As mintI daca as zice nu. In 1998, eu a trebuit sa plec de la echipa nationala. N-am zis de ce, nici atunci sI nu o fac nici acum. Am zis ca au fost probleme familiale sI raman pe varinata asta. Dar e o varianta! In primul an, am zis ca in ruptul capului nu voi pleca sa antrenez pe nimeni dupa ce am pregatit echipa nationala a Romaniei, dar am avut niste “crampe” financiare, cu cresterea valutei, si m-am trezit ca toate economiile mele s-au terminat, asa ca a trebuit sa plec intr-o tara exotica precum Bangladesh-ul. Nu ca nu as fi avut sI alte oferte, dar altii ma conditionau sa stau 4-8 ani, voiau chiar doua cicluri olimpice. Toate contractele care veneau avand-o pe Simona ca exponent, toate conduceau la necesitatea de a pleca din tara cu familia, dar copilul fiind mic, era greu sa te mai intorci. Atunci, am expus aceasta aceasta problema sotiei, copilul avea 2 ani, ne-am gandit ca va face 15 ani acolo, sI ea nu a fost de acord. Atunci, am acceptat un contract in trei etape a cate trei luni in Bangladesh. Apoi, a venit solicitarea de a reveni la echipa nationala de juniori, in 2002, dupa care am fost chemat de dl Belu sa revin la Deva. Am fost mereu roata de rezerva, manataua de vremea rea!

RegretatI ceva?
Nu pot sa regret nimic. Eu cred ca omul are o singura soarta. Cred in destin pentru ca eu cred in Dumnezeu sI altfel nu se poate.

Cum atI fost perceput de cei din jur cand atI plecat in Bangladesh?
Un singur om m-a inteles atunci, un preot din Constanta, care mi-a spus ca experientia din Bangladesh a fost ca autoflagelare, a fost ca o lectie sI am inteles ca atunci cand te urci intr-o chestie confortabila trebuie sa gasesti toate solutiile ca sa rami acolo, la toate tentativele de a fi coboraat! Oricum, eu cand aud ca Romania e murdara, ma gandesc ca i-as “impacheta” pe totI oamenii astia sI i-as trimite in Bangladesh sa vada cum e! Pentru mine a fost o experienta greu de uitat!

Ce inseamna Romania pentru dvs?
Ceva care nu poate fi definit. Este imposibil de descris, as repeat ce-au spus poetii, oamenii de litere, savantii. Dar eu sunt un tip foarte mandru ca ma trag din aceasta natie pentru ca avem o istorie de 2.000 de ani,. Nu oricine poate spune ca stramosii sai au fost dacii! VedetI, spun daci , nu romani, care au trecut pe aici. Pentru mine, Romania insemana totul, patintii mei, familia mea, prietenii mei, politicienii mei. M-am intrebat: sunt 3 Romanii, a politicienilor, a plebei sau a tuturor? Eu consider ca exista doar una, a tuturor!

Ce simtitI cand sportivele dvs urca pe podium, cand sunt campioane?
Poate de asta am sI continuat sI continuu, deoarce aici trebuie sa ai sI o doza mare de incostienta, pentru ca este o treaba cu snurul la gat, dar am o mare satisfactie atunci cand reusim sa urcam pe prima treapta a podiumlui sI sa sfidam marile puteri. E cea mai mare satisfactie a mea. Acum, nu mai pot spune ca este ca atunci, la Sabae, cand Simona a urcat pe posium, cand mi s-a incretit parul pe mine, cand nu mai stiam nimic. Dar sa batI cu 8 gimnaste, 8 milioane de gimnaste cat se estimeaza ca sunt legitimate in SUA, trebuie sa ai supervaloare! Cand totI te asteapta sa mori sI tu te incapatanezi sa traiesti sI renasti din propia cenusa. Nu castigam mereu, dar asta nu insemana ca am pierdut. Sper ca aceasta generatie sa fie un balon de oxigen pentru marea masa, pentru a merge mai departe. Cred ca daca n-am fi fost proprii nosti dusmani sa ne autodistrugem in permanenta, am fi fost departe! Cred ca din istorie, noi ca popor nu am putut sa plecam de la plus 10 sau plus 20, ci intotdeauna de la zero!

Va tenteaza sa intratI in afaceri?
Eu nu stiu sa fac altceva decat gymnastica. V-am zis ca-mi plac banii sI mi-ar fi placut sa stiu sa-I fac! Lumea afacerilor este ca cea a sportului, trebuie sa te pricepi sa faci asa ceva! Dar la 50 de ani este cam greu! Cred ca m-ar manca pe paine pustii astia de 20 de ani!

In ce colt din lume v-ar placea sa va retrageti?
Mie imi place Australia. Cand m-am intos din Bangladesh, antrenoarea lui Shannon Miller a auzit ca sunt pe liber sI ea, preluand functia de director tehnic in Australia, m-a propus sa devin antrenorul principal al centrului national din Canberra. In Australia, sunt mai multe centre nationale: Canberra, Melborne, Sydney sI Perth. De acolo, se formeaza, in functie de evolutiile sportivelor, lotul sI se merge in pregatire centralizata, pe o perioada mai mare sau mai mica! Am fost acolo de proba, pentru o luna de zile. Mi s-a oferit pentru inceput un salariu de 4.000 de dolari australieni. Si asta nu e tot, dar cu acest salariu, de la orice , banca din Australia as fi primit credite de 4 – 500.000 de dolari. Imi puteam cumpara casa, masina, tot! Sotia insa n-a vrut! Ea sI baiatul meu sunt radacinile care ma sutin. Le este greu, dar au realizat sI ei, prin experientele pe care le-am avut, ca asta e meseria mea sI asa trebuie sa facem.

Cum definitI profesionismul?
In Romania, sa ai standarde inalte poate sa fie un defect major, chiar letal. Eu defininesc profesionsimul in Romania ca o ambitie a unor nebuni frumosI, inimosI, desteptI sI inconstienti. Eu cred ca, din pacate, pe noi nu ne defineste profesionismul ca natiune, ci improvizatia!

Care a fost cel mai frumos moment al carierei?
Prima medalie a Simonei, la Sabae. A fost la sarituri, ma ocupam de acest aparat sI la lot,  ma ocupasem de aceasta sportiva sI la club, a fost sI prima concurenta, a sarit sI a inchis tabela! Apoi, a fost sI cel mai sarbatorit moment, a fost sI ziua mea, iar presedintele de atunci al clubului Farul, dl Ioan Draica a contribuit din plin la asta. Nimeni nu va putea sa egaleze ce a facut el pentru mine.

Dar cel mai greu moment?
Cel mai greu, in 98, cand a trebuit sa plec de la lor, nu mi-e rusine sa spun ca am plans pana la Sibiu. {i acum plang cand ma gandesc, dar important este ca     am reusit sa repar greseala!

E un privilegiu sau o povara sa fiti o persoana publica?
Nu ma consider celebru sI incerc pe cat poasibil sa evit contactul cu presa. Nu cred in mass-media, din cauza faptului ca patronii din media obtin foarte usor banii, multi sunt miliardari in euro, castiga foarte mult din fenomen sI banii nu se intorc in lumea sportului.

Ce inseamna Nadia pentru gimnastica romaneasca?
Nadia inseamna gimanstica romaneasca sI invers!

Vin din urma sportive care sa-i calce pe urme Nadiei?
Sunt ceva, dar sportul este un fenom special, societatea are sport daca este interesata de sport. Familiile, insa, nu-sI mai permit mai mult de un copil, cei mai multI pleaca din tara, copiii au mai multe posibilitatI de exprimare, mass-media sI cultura promoveaza ideea de a traI clipa, de a castiga imediat sI fara a mai munci din greu. Astfel, tot mai putini copii vin catre sport, mai ales catre gimnastica, din cauza faptului ca - de-acum se stie - este greu sI foarte putini ajung la fructul performantei, la succes.

Cum ati defini frumosul?
Frumosul il vad ca pe o armonie totala intre gand, fapta sI relatii interumane.

Dar perceptia dvs asupra perfectiunii care este?
Doar Dumnezeu e perfect, noi cei pamanteni tindem catre un moment perfect. Dar numai cei norocosI ajung sa cunoasca aceasta fericire!

Va tenteaza sa intratI in politica?
M-ar tenta, de fapt am cochetat cu politica cand am antrenat in Constanta. Acum, nu cred ca ar fi bine sa-mi declar apartanenta politica fiind antrenor coordonator al lotului national. Oricum, este clar ca lucrurile nu sunt asezate bine in Romania, din punct de vedere politic, iar viata sociala este consecinta politicului. Pot sa va spun ca imbratisez ideile presedintelui Traian Basescu sI sunt pentru votul uninominal, altfel se vor aduna 50 de ani de la evenimentele din decembrie. StitI cum e, daca e “sa crap”, macar sa fiu impacat ca-mi ramane copilul intr-o societate in care lucrurile s-au asezat.

Cu ce va ocupatI timpul liber?
Nu prea mai am timp liber, nici putinul acela, iar atunci cand il am, imi iau tensiunea! Dupa ce depasesti o vartsa sI ai probleme, incepi sa ai sI asemenea preocupari!

AtI dori ca fiul dvs sa va calce pe urme?
In anumite privinte da, in altele – nu! Nu e cum imi place mie. Fiul meu are 18 ani, vrea sa devina fotbalist profesionist, este o entitate de sine statatoare, este Dragos Forminte sI nu este o copie de-a mea! Sunt, insa, deosebit de incantat ca ma regasesc in multe modele de-ale lui sI ma bucura faptul ca nu traieste tensionat ca mine. As vrea, insa, sa aiba o meserie care sa-i permita sa stea langa familia lui. Nu e usor sa lasI, ca mine, o sotie tanara sI un copil mic sI sa gasesti o femeie coapta sI un adolescent! Sper sa aiba sansa de a traI laga femeia iubita!

AvetI vreun principiu de viata?
Accept palme, cand le merit sI ma razvratesc cand nu le merit, pentru ca prefer “sa mor” in picioare!  Dupa mine, cel mai “tare” roman, de fapt singurul roman adevarat pe care il respect sI il iubesc este Mihai Viteazu, asa cum pe plan extern este Napoleon Bonaparte, primul om care a incercat sa uneasca Europa. Probabil ca, daca reusea, nu ar mai fi existat conflicte, poate nici primul sI nici al doilea razboi mondial!

BIOGRAFIE

Nascut pe 17 octombrie 1956, la Campulung Moldovenesc
Casatorit cu Mariana, un baiat – Dragos Nicolae – 18 ani
Studii: - Institutul de Eductie Fizica sI Sport (1980)
-  din 1990, antrenor emerit
Primul club: C.S. Farul Constanta
A antrenat numeroase gimnaste: Daniela Maranduca, Simona Amanar, Lavinia Milosovici, Gina Gogean, Claudia Presecan, Corina Ungureanu, Maria Olaru, Andreea Raducan, Daniela Sofronie, Andreea Munteanu, Catalina Ponor, Silvia Stroescu, Sabina Cojocar, Alexandra Marinescu;
1993-1998, a facut parte din colectivul tehnic al lotului feminin de gimnastica al Romaniei sI a participat la 4 Campionate Europene, 4 Campionate Mondiale sI la Jocurile Olimpice de la Atlanta. In acea perioada, Daniela Maranduca sI Simona Amanar au obtinut 35 de medalii: 21 de aur, 7 de argint sI 7 de bronz, plus alte medalii obtinute de celelalte componente ale echipelor nationale;
2002-2005, cel de-al doilea ciclu ca antrenor la lotul national feminin de gimnastica al Romaniei; alte zeci de medalii castigate de elevele sale la Europene, Mondiale sI la Olimpiada de la Atena;
Cea mai buna performanta ca membru al colectivului tehnic al lotului feminin de gimnastica al Romaniei: la Jocurile Olimpice de la Atena 2004 – 4 medalii de aur, una de argint sI una de bronz;
Din decembrie 2005 a fost numit antrenor coordonator al lotului feminin de gimnatica al Romaniei, in locul lui Octavian Belu. A obtinut cu elevele sale peste 10 medalii la campionatel mondiale sau europene. Cele mai insemnate sunt insa, medaliile cucerite de gimnastele romane la Jocurile Olimpice de la Beijing 2008: aur prin Sandra Izbasa la sol si bronz cu echipa;
Decorat de doua ori de catre presedintii Romaniei cu Meritul Sportiv clasa a 3-a sI clasa a 2-a.

GALERIE FOTO

Pe aceeasi tema

1. Octavian Bellu, antrenor campion
2. Nicusor Pascu, antrenor campion
3. Ioan Suciu, campion la gimnastica
4. Razvan Selariu, campion la gimnastica
5. Remus Nicolai, campion la gimnastica aerobica