Ivan Patzaichin, campion la canoe

Amiralul flotilei romanesti, cum i se spune lui Ivan Patzaichin, aniverseaza la sfarsitul lunii noiembrie 60 de ani de viata, 45 de cariera si 25 de antrenorat. Este singura personalitate sportiva din Romania cu statuie in fata clubului pe care l-a slujit 34 de ani, CS Dinamo.

Ce va amintiti din copilarie?
Eram la Mila 23, imi placeau animale si apa si eram fericit.

Cum a venit dorinta de a practica kaiac-canoe?

Eram la liceu si trei concetateni de-ai mei au iesit campioni mondiali. Vazand pozele in ziare, am zis cum de ei au putut si eu sa nu pot. Toamna, cand au venit in concediu acasa, i-am rugat sa ma inscrie si pe mine la un club in Bucuresti. Astfel, in martie 1967, am venit la Dinamo in Bucuresti. M-au adus asa, de proba, pentru o luna de zile.

Cum au decurs lucrurile in continuare?
A fost foarte greu, desi eram invatat cu barca si cu apa, cu canoea m-am inteles destul de greu la inceput. Nu mai aveam curajul sa ies pe apa. Era primavara, ma rasturnam si apa era rece. Atunci, Simion Marciuc, regretatul antrenor de atunci, a incercat sa se urce cu mine in barca si sa ma ajute sa-mi tin echilibrul. Asa am reusit sa o stapanesc.

Cand ati prins curaj, cand ati simtit ca se poate mai mult?
In urmatoarele doua saptamani am prins curaj, iar peste doua luni am si concurat la Campionatul National de juniori, unde am venit pe locul 2, dar am fost descalificat ca nu am respectat regulamentul.

Care a fost cel mai trist moment al carierei?
In 1976, a fost singurul an din cariera cand nu am luat medalie. Mi-aduc aminte ca in finala, la Olimpiada, vantul a batut atunci dintr-o singura directie si m-a incomodat. Apoi, a fost primul an de casatorie si i-am promis sotiei ca ori vin cu aurul olimpic, ori cu nimic. M-am speriat la jumatatea cursei si practic am cedat lupta. Am zis ca sovieticul e la 4-5 secunde in fata mea si e imposibil sa recuperez, am cedat lupta si am venit pe locul 5. Pana la urma, cursa a fost castigata de un iugoslav, care la 500 de metri era in spatele meu. A luptat si a castigat.

Dar cel mai frumos moment?
Toate victoriile au fost frumoase, dar cea mai spectaculoasa cred ca a fost cea de la Jocurile Olimpice de la Munchen 1972, pentru ca a fost cu probleme, cu pagaea rupta, cu descalificare, cu intratul in recalificari, cu atacul terorist.

Si ca antrenor?
Cred ca momentul unic, cand astepti atatia ani si reusesti sa scoti un campion olimpic, este cel mai frumos. De-a lungul carierei mele am scos multi campioni mondiali si europeni. Dar la Sydney 2000 a fost un moment deosebit, cu toate ca eu nu sunt multumit niciodata. Baietii au fost extraordinari, atat Popescu cat si Pricop, si au castigat in proba in care, cu ani in urma, triumfam eu. Satisfactia a fost imensa.

Ce v-a motivat de fiecare data?
Ambitia de a castiga inca o data, de a demonstra inca o data ca am valoare, de a fi din nou cel mai bun. N-am tinut cont ca am castigat si trebuie sa fiu rasplatit. Niciodata nu m-am gandit la partea materiala, ci cum sa fac sa mai inving inca o data.

V-a fost frica vreodata de ceva?
De Dumnezeu in primul rand. Cu credinta in Dumnezeu am fost invatat de mic.

Ce-ati simtit la JO de la Atena sI la Beijing, cand elevii dumneavoastra au trecut de putin pe langa medalii?
Am crezut, initial, ca Dumnezeu si-a intors fata de la mine. Dupa aceea, mi-am dat seama ca si locul 4 este bun si nu pot sa condamn pe nimeni. Am facut totul, dar au fost mai multi factori care au influentat. A fost un moment greu si consider ca a fost un accident.

E grea celebritatea?
E o satisfactie sa mergi pe strada, sa te ecunoasca lumea, sa-ti stranga mana, sa-ti zica ceva frumos. E placut. Dar, de cele mai multe ori, eu prefer sa fiu asa cum sunt, un om modest. Faptul ca am rezultate e ceva normal, pentru ca eu nu am fost niciodata multumit de mine. Am considerat si sunt convins ca puteam sa fac mult mai mult.

De unde atata modestie?
Nu stiu de unde a venit, ma intreb si eu, poate chiar am pierdut din cauza asta, dar intotdeauna am fost de parere ca indiferent ce imi doresc se poate realiza.

Cum va caracterizati?
Un luptator, un ambitios, un optimist, cand vreau ceva nu ma las pana nu obtin. Aceasta mentalitate incerc sa le-o insuflu si elevilor mei. Oricum, sunt convins ca de orice m-as fi apucat, as fi reusit.

Regretati ceva?
Nu as putea sa spun ca regret ci doar ca n-am obtinut mai multe medalii de aur.

Sunteti multumit din punct de vedere financiar?
Eu am fost intotdeauana multumit cu cat am castigat pentru ca, atat eu, cat si sotia mea, am stiut sa impartim banii, sa fim chibzuiti si organizati. |ntotdeauna am mers si la restaurant, chiar daca traiam numai din salariu sau castigam la Olimpiada, cand luam doua salarii, atat cat era recompensa pe vremea aceea!

Ati avut multe oferte de a pleca in strainatate, de ce ati ramas in tara?
Pentru prieteni, pentru familie, pentru cei dragi, pentru ca sunt foarte atasat de ei, cand imi intra cineva la suflet, cu greu imi mai iese. Sunt statornic si tin foarte mult la asta. S-a intamplat sa fiu plecat afara o luna-doua si mi-era dor sa ma intorc acasa si sa ma reintalnesc cu prietenii.

Cat mai ramaneti in antrenorat?
|mi doresc sa mai raman inca 4 ani, sa ajung la Jocurile Olimpice de la Beijing, din 2008. Doresc sa obtin rezultate bune, sa dovedesc ca ce s-a intamplat la Atena a fost un accident si apoi sa ma retrag. Intodeauna mi-a placut sa ma retrag la timp si in glorie.

Ce ipostaza vi s-a potrivit cel mai bine, cea de sportiv sau cea de antrenor?
Ca sportiv, fara indoiala. Ca sportiv am fost un Zeu, iar ca antrenor sunt un om care incearca sa realizeze ceva dar nu depinde numai de el.

Cum este gustul succesului. Cum este sa fii campion?
Pentru mine nu a insemnat niciodata ceva de sarit in sus, intotdeauna am considerat ca este un lucru normal. Mereu am crezut ca puteam mai mult, ca n-am realizat cat as fi putut la ambitiile si capacitatile mele.

Cum ati gasit drumul succesului?
Prin ambitie, vointa si multa munca.

Cum descrieti kaiac-ul-canoe de inalta performanta?
Este un sport superb, frumos, dar care necesita o munca imensa, de galere si putini tineri rezista.

Ce le recomandati, totusi, tinerilor care aspira la performante in acest sport?
In primul trebuie sa-si doreasca sa practice acest sport, apoi sa fie capabili sa se sacrifice prin munca, daca doresc sa obtina un rezultat bun. {i acest lucru este valabil pentru toate domeniile.

Cum va simtiti la 60 de ani?
Ma simt un om in varsta, dar cu suflet tanar, si sper ca aceasta stare sa ramana cat mai mult. Asadar, ma simt inca tanar si capabil sa fac multe.

Pe ce v-ati ghidat in viata?
In primul rand pe prietenie, apoi pe modestie, respect si dragostea fata de cei din jurul meu.

Cine a jucat cel mai important rol in viata dumneavoastra?
Familia. As putea spune ca suta la suta din reusitele mele se datoreaza familiei. Am tinut intotdeauna la acest aspect, familia a reusit sa ma sprijine, sa ma incurajeze, sa ma ghideze si consider ca un om cu performantele mele nu ar fi putut izbutit altfel. Multe talente s-au pierdut din cauza asta. Familia s-a sacrificat pentru mine si oricand ma inchin in fata lor (n.r. a sotiei Georgiana si a fiicei Ivona).

Cat a fost sacrificiu si cat placere ca sa obtineti atatea medalii?
A fost o placere deosebita sa practic acest sport, dar asta nu inseamna ca nu am sacrificat si unele placeri ale vietii, in special in perioada tineretii. Dar nu regret ca am facut aceste sacrificii pentru ca a meritat.

Ce va place sa faceti in timpul liber?
Imi plac foarte mult intalnirile de familie cu prietenii si sa petrec cat mai mult timp in natura.

Daca ar fi sa plecati din Romania, ce colt din lume ati alege?
|n primul rand nu as pleca din tara, am avut atatea posibilitati, am in continuare, dar nu plec pentru ca imi place in Romania, am foarte multi prieteni si tin la ei. Daca ar fi, insa, sa fie Romania in alt loc, as prefera o zona mediteraneana.

Totusi, ce tari v-au impresionat?
M-au impresionat multe, dar cred ca zona sud-americana este foarte frumoasa si interesanta, dar ca sa traiesc mi-ar placea Italia, Spania, Grecia. Eu tin foarte mult la natura si as vrea sa fie o primavara vesnica. Pentru ca as dori ca natura sa fie intotdeauna verde si vesela, sa nu vina iarna si sa moara.

Ce va mai doriti?
Ca orice om imi doresc multe. In primul rand imi doresc ca rezultatele mele pana in 2008 sa fie foarte bune, iar in al doilea rand am in obiectiv infiintarea unei agentii, unei asociatii, unei fundatii care sa vina in sprijinul fostilor si actualilor sportivi. Noi, cei de varsta mea, am trait momente mai putin placute. De aceea vreau sa ma lupt pentru niste idealuri si drepturi.

Care este primul lucru care va vine in minte dupa 45 de ani de cariera?
Ma rod rezultatele de la Atena, de la Beijing, si probabil isi va pune amprenta 4 ani, pentru ca eu sunt un luptator, un ambitios si un invingator. Nu meritam nici eu, nici sportivii mei acele locuri 4.

Ce-ati dori sa vi se intample frumos in continuare?
Sa fim sanatosi, eu si familia mea, iar pe plan profesional sa realizez ceea ce mi-am propus.

Nu va tenteaza sa intrati in afaceri?
Nu m-a tentat pana acum, deoarece nici partea financiara nu mi-a permis acest lucru. |ntotdeauna ce-am castigat am considerat ca e suficient pentru mine, am fost intotdeauna multumit si am stiut sa impart totul ca sa fie bine.

Aveti vreo deviza?
Am purtat mereu in suflet deviza: Ai izbutit, continua! N-ai izbutit, continua!

BIOGRAFIE

Zodie: Sagetator (Nascut pe 26 noiembrie 1949, la Mila 23, Tulcea)

Palmares olimpic: aur Mexico 1968 canoe C2 - 1.000 m; aur München 1972 canoe C1 - 1.000 m; argint Munchen 1972 canoe C2 - 1.000 m; aur Moscova 1980 canoe C2 - 1.000 m; argint Moscova 1980 canoe C2 - 500 m Aur Los Angeles 1984 canoe C2 - 1.000 m Argint Los Angeles 1984 canoe C2 - 500 m.

A fost de 8 ori campion mondial, o data european si de 50 de ori national.

Ca antrenor, a cucerit peste 100 de titluri la Olimpiade, Campionate Mondiale, Europene, Balcaniade si Nationale.

A fost decorat cu “Meritul Sportiv clasa 1” si “Colanul de Platina”, cea mai inalta distinctie acordata de Comitetul International Olimpic.

Studii: A absolvit Institutul de Educatie Fizica si Sport in 1975 si a devenit membru al Clubului Sportiv Dinamo din Bucuresti.