Cum ai ajuns la atletism?
Aveam 14 ani si ma dusesem cu mama si sora mea la un coafor din Valcea. Acolo s-a intamplat sa fie si antrenoarea care m-a descoperit, Viorica Enescu. Am mers peste doua luni, cu sora mea, la stadion sa vad cum arata. Mie mi-a placut si asa a inceput. De fapt, am facut o pauza de 5-6 luni pentru ca era conceptia de dinainte de Revolutie conform careia daca faci sport nu mai poti face altceva.
Cu ce probe ai inceput?
100 si 200 metri. in 1992 am trecut la 400 metri si in 1993 la 400 metri garduri. Mie imi place 200 m ca este viteza si 100 m ca-I scurta si “nu mori”, cum zicem noi atletii, ca la 400 m.
Si totusi cele mai bune rezultate le ai la 400 metri garduri…
Mie-mi plac 100 si 200 metri, pentru ca sunt, sa spunem, mai usoare, dar cel mai bine mi se potrivesc 400 si 400 metri garduri.
Ce inseamna performanta pentru tine?
Ceea ce fac. De multe ori sunt prea critica cu mine si vreau sa fie totul perfect, dar bineinteles ca nu se poate.
Cum gandeste un campion?
La fel ca orice alt om, pentru ca eu sunt o persoana foarte modesta. Eu cred ca un sportiv mare inainte de a fi campion trebuie sa fie om.
Ce face diferenta?
Sportivul de rand poate face sport de placere. Este foarte multa, multa munca la mijloc, apoi talent, dar nu cel mai importante sunt dorinta si norocul. Degeaba esti foarte bine pregatita daca la un concurs mare calci stramb. Prin asta gandesc eu noroc, chiar sa I se intample adversarei ceva mai putin placut…Face parte din viata de sportiv.
Cum priveste viata un campion?
Nu stiu daca o mai pot numi viata, oricum este o viata mult mai riguroasa. Este meseria noastra. Noi, trebuie sa ne gandim toata ziua si toata noaptea la sport, nu ca un om de rand care munceste sa zicem de la 8.00 la 16.00.
Ce crezi ca vei face dupa retragere?
Probabil ca voi ramane tot in sport, mi-ar placea sa fac acelasi lucru, ca antrenoare, la federatie, nu stiu ce va fi. in momentul acesta nu-mi doresc sa fiu antrenoare, pentru ca voi fi cu siguranta foarte dura si nu vreau sa ma injure si pe mine sportivii.
Esti o persoana norocoasa?
Da, din toate punctele de vedere.
Ai vreun of, iti reprosezi ceva?
Cel mai mare of al meu ramane anul 1999, cand eram foarte bine pregatita si daca eram putin mai atenta nu se intampla sa-mi rup cele doua ligamente la glezna stanga. Aceasta accidentare m-a scos foarte mult din circuit pentru ca, se stie, este usor sa ajungi in varf dar foarte greu sa ramai acolo. Am fost supusa la trei interventii chirurgicale si recuperarea a fost anevoioasa. E greu sa revii.
Ce te motiveaza?
in primul rand imi place ceea ce fac, chiar daca este foarte greu. Asta mi-am ales, acesta este serviciul meu. De aici castig bani, de aici m-am realizat profesional.
Care este cel mai frumos moment al carierei?
Cu siguranta Campionatele Mondiale in sala din 1999, de la Maebashi, cand am castigat titlul mondial intr-o proba in care nu se astepta nimeni, dar care mie imi place foarte mult, 200 metri.
Dar cel mai trist moment?
Au fost foarte multe, pentru ca asa este in sport. Unul dintre ele a fost tot in 1999, cand in vara nu am putut concura la Mondialele in aer liber de la Sevilla. Eram in tribuna, nu puteam concura din cauza ligamentelor rupte si a fost foarte greu sa ma uit la adversarele mele cum alearga, cum castiga, cum se bucura.
Care este locul de care te leaga cele mai frumoase amintiri?
Las Vegasul, pentru ca eram in vacanta. Asa mi-au placut mai multe locuri, dar cand esti la concursuri nu te poti bucura de ele. Mi-a placut ca era cu totul si cu totul altceva de ce vazusem pana atunci. Multe lumini, foarte multe jocuri de noroc. Mi-a placut mult si-mi va placea mereu. Abia astept sa ma duc din nou. Ador si Parisul, arhitectura, oamenii si cel mai mult EuroDisneyland-ul.
Care este stilul tau?
Sunt foarte agitata, impulsiva, in schimb sunt foarte buna la suflet. Am insa, si un mare defect, pentru ca am o mare incredere in oameni de la prima vedere si nu e bine. in rest, ii las pe altii sa ma caracterizeze.
Ai face tot atletism daca ai intoarce anii?
Da. Fara sa ma gandesc.
Te-a schimbat strainatatea?
Nu, absolut deloc. Mi-as dori foarte mult sa se schimbe si in Romania acel ceva pe care il asteapta foarte multi. Nu pot spune ca m-a schimbat strainatatea, insa imi place mentalitatea strainilor. Sunt mai buni si mai relaxati. Romanii si-au schimbat viata din cauza traiului greu pe care il duc. Nu poti fi fericit si relaxat cand nu ai ce manca acasa.
Crezi ca ai fi putut face la fel de bine si alt sport?
Probabil. Dar nu pot spune ce, pentru ca nu am facut altceva ca sa-mi dau seama.
Ce te pasioneaza?
Atletismul imi ocupa asa de mult timp, incat nu prea mai am timp de nici o alta pasiune. imi place sa ma uit la filme bune. imi place sa fac cumparaturi pentru casa. Nu fac cheltuieli extravagante pentru ca sunt enervant de echilibrata. Nu pot spune ca sunt zgarcita, Doamne fereste!, dar sunt echilibrata pentru ca am fost un copil sarac. in general sportivii asa pleaca, de jos. Am ramas cu aceiasi gandire cu care am plecat de acasa, asa cum mi-a zis mama. intotdeuna ma dandesc si la ziua de maine. Chiar daca am avut norocul sa castig un pic mai mult decit un om de rand, I-am castigat cu foarte multe sacrificii si nu pot sa-mi cumpar ultimul tip de masina si maine sa nu stiu in ce colt s-o apuc. De dorit mi-as dori foarte multe, insa cel mai important este sa fiu sanatoasa, ca si familia mea. Sigur, mi-as dori si o masina frumoasa, un BMW, seria 7 spre exemplu.
Te-a schimbat celebritatea?
Nu, niciun pic, poate sunt o vedeta, dar nu m-am schimbat.
Ce te tenteaza?
De multe ori ma tenteaza sa plec de pe stadion cand imi e greu si sa nu ma mai intorc. Dar tot eu ma opresc. Cateodata este asa de greu ca isi vine sa-ti iei adidasii, rucsacul si sa nu te mai intorci. Din impuls, imi vine sa fac asta, apoi intervine ratiunea si-mi spun ca trebuie sa continuu.
Ce te inspira?
Nimic. Totul se leaga de atletism.
Ce inseamna frumosul?
Cam greu sa explici. Frumosul se vede si se simte. Nu pot da o definitie la frumos.
De ce merita viata traita?
Cateodata este atat de frumoasa, mi-as dori uneori sa tin timpul pe loc sa ma pot bucura mai mult de anumite momente. Dar viata inseamna si frumos si urat pentru ca altfel nu se poate, nu te poti intalni numai cu lucruri bune.
Regreti ceva?
Da, regret ceva legat de viata mea personala. Atat. Puteam sa fiu in alta parte, sa gandesc altfel. Viata este practic scurta si constat acum ca au trecut niste ani degeaba. insa intotdeauna exista un Dumnezeu si s-a intamplat sa intalnesc persoana potrivita, care ma face acum fericita.
Esti multumita financiar?
Daca comparam cu alte sporturi, nu este asa bine platit atletismul. Nu spun ca in fotbal, de exemplu, se munceste mai putin sau sacrificiile sunt mai mici, dar ca beneficii sunt mult mai departe decat noi.
Ce inseamna Romania pentru tine?
E tara mea, pe care o iubesc mult si, indiferent unde voi locui, intotdeauna va ramane tara mea. Altfel, intentionez sa ma stabilesc in Canada dupa ce ma retrag. As vrea sa iau parintii cu mine, insa ei nu vor. Poate nepotica mea, Erika, care face care face balet de performanta si ma iubeste foarte mult, sa vina cu mine. Este copia mea, este fata surorii mele.
Te-ai simtit vreodata dezavantajata ca romanca?
Da, s-a intamplat ca anumiti organizatori sa nu ne invite la concursuri. Nu ni s-a spus direct, dar vedeam colege mai prost cotate care participau si ce sa intelegi de aici? Altfel, intre noi, sportivii, nu se pune problema de asa ceva.
BIOGRAFIE
Ionela Tarlea s-a nascut pe data de 9 februarie 1976, la Horezu, in judetul Valcea. A inceput atletismul la varsta de 13 ani si jumatate, la CSM Rm. Valcea, sub indrumarea antrenoarei Viorica Enescu. in 1994 s-a transferat la clubul Oltchim, iar in 2001 a trecut la CSM PAB Arad, moment din care a inceput sa se pregateasca cu Liliana Nastase. In ultimii ani ai cariei a concurat pentru Dinamo Bucuresti. Performate: 1998, locul 1 la Campionatul European - CE (400 m.g.) si locul 2 la Campionatul Mondial - CM in sala (400 m); 1999, locul 1 (200 m) la CM in sala; 2000, locul 6 la JO de la Sydney (400 m.g.); 2001, locul 6 la CM (400 m.g.); 2002, locul 1 la CE (400 m.g.); 2003, locul 4 la CM (400 m.g.); 2004, locul 3 cu stafeta la CM (400 m) si locul 4 la CM (400 m.g.); locul 2 la JO Atena. S-a retras oficial din activitate in aprilie 2009.
GALERIE FOTO
- Foto: Rachad El Jisr





scuze ca ma bag in discutie . ma numesc ganciu madalina am 10 ani si imi place mult atletismul .frateluim la fel pe el il cheama ganciu iulian si are ca antrenor pe chistruga cornel tot ce spune ionela este adevarat copii din clasa de la mine spun ca trisez dar nu e adevarat primul meu concurs a fost chiar de ziua meu in tulce si am cazut locu 2 am fost bucuroasa.fratele meu este cunoscut acum e la snagon si este antrenat de sotul lui gabi sabu ghiongios ceva de genu eu o iubesc pe ionela tarlea!!!!!!!!!!!!!!!!!