Elisabeta Lipa este cea mai titrata canotoare romana din toate timpurile. A participat la sase editii consecutive ale Jocurilor Olimpice si a urcat de cinci ori pe prima treapta a podiumului!

Cand ai inceput canotajul?
M-am apucat la varsta de 16 ani. Eram la Liceul Mihai Eminescu din Botosani, in clasa a X-a. Jucam baschet pe atunci. In Generala facusem si atletism, iar cand am intrat la liceu am inceput baschetul. De ce canotaj? Nu stiu, asta a fost soarta mea. S-a facut o selectie de la CS Olimpia la nivel de tara si am fost selectionata. Eu habar n-aveam ce este canotajul. Antrenoarea care m-a selectionat, Pavel Ileana, mi-a explicat ca se face cu niste barci lungi, e soare, e cald si mi-am zis ca acolo e de mine. Suna asa de bine si apoi, cand am venit in Bucuresti, dupa o luna de zile, am vrut sa fug acasa. Am ramas insa si am continuat in paralel sportul si scoala, la Liceul Industrial 18. Primele medalii au venit chiar in acel an, la junioare mici.

Care este secretul continuitatii si londevitatii?
Munca, foarte multa munca. Am ajuns si eu la concluzia ca sunt dotata de la Mama Natura sa fac atatia ani performanta. Alt secret nu exista.

Ce te motiveaza?
Este ca in proverbul ca, odata intrat in hora, trebuie sa joci. Si eu am luat-o treptat si pana la urma nu am putut sa ma mai opresc. Cand am fost epuizata psihic, am facut pauza un an, dar tot am revenit, pentru ca niciodata nu am fugit de munca si nu mi s-a parut grea.

Ce simte un campion?
Ai un sentiment de multumire, de implinire. Cand ajungi sa cuceresti medalia de aur la Olimpiada, ai in spate patru ani de munca  dar uiti in acele momente de bucurie ca ai muncit patru ani.

La ce te gandesti cand esti pe podium?
Pana la podium, sentimentul de implinire este cand treci linia de sosire si esti castigator, acela este momentul cu adevarat de euforie. Depinde si de cursa, dar in general toate sunt grele, batalia este mare, toti adversarii vor sa castige medalia de aur si atunci, cand ai trecut primul linia de sosire, ai un sentiment de descarcare din toate punctele de vedere. Apoi, urmeaza bucuria  echipei si dupa aceea euforia de pe podium si starea de emotie cand se canta imunul, de accea foarte multi sportivi nu-si pot opri lacrimile. Esti constient ca toata lumea se uita al tine, dar nu poti sa-ti franezi lacrimile de bucurie.

Cum gandeste un campion?
Banuiesc ca la fel ca orice om normal, care merge la servici. Pana la urma fiecare este campion in domeniul lui.

Ce creaza diferenta intre un sportiv de rand si un campion?
Trebuie sa ai calitati specifice sportului, sa fii dotat de la natura, sa ai vointa foarte mare. Daca ai vointa poti compensa lipsa unor calitati innascute, ti le formezi. Pentru ca nu toti sportivii dintr-o disciplina sunt la fel, cum nu sunt nici degetele de la o mana. Unul are rezistenta mai mare, unul are talent, unul are forta mai mare si intr-o echipa se compenseaza.

Ce presupune canotajul de performanta?
Sacrificii mari. Este o armata, dar de buna voie. In fond asta inseamna sportul de performanta, disciplina. Nu te poti duce sa pierzi noaptea la discoteca si a doua zi sa faci efort, pentru ca oricum nu dai randament.

Cum arata o zi din viata de sportiva a Elisabetei Lipa?
Haide sa spun cum era o zi din viata mea de cantonament. Desteptarea la ora 6.45, la 7.00, cel tarziu la 7.15 incepea primul antrenament, care dura o ora de vaslit 12 Km. Pe ploaie, vant inghet, soare, dar sa nu fie oricum exagerate, sa fie in limita posibilitatilor. Totusi, nu potI sa iesi pe apa  daca afara sunt –10 grade. Dar chiar daca ploua sau e vant, ieseam pe apa pentru ca ne pregateam de concursuri care puteau fi pe ploaie sau frig. Nu puteam spune ca nu concuram pentru ca nu ne-am pregatit acasa. Trebuie sa fii pregatit pentru orice conditii. Dupa primul antrenament, aveam micul dejun. De multe ori insa, daca antrenamentul era tare, ti se taie pofta sa mai mananci. Urmau doua ore de relaxare si al doilea antrenament, care era cu program de intensitate diferita in functie de ziua si faza de pregatire in care ne aflam. Oricum, era mai intens si mai lung decat cel de dimineata. Dura cam o ora si jumatate. Nici o zi nu seamana cu alta ca antrenament. Dupe ce terminam antrenamentul, ieseam de pe apa si f`ceam forta sau alergare. Cam o ora, apoi mergeam in camera, luam masa de pranz si c`deam ca un pui. Nu-mi mai ardea de nimic. La ora 16.00-16.30, era cel de-al treilea antrenament. Numai pe apa, dura o ora – o ora jumatate, sI f`ceam numai vaslit. Acesta era programul sase zile din sapte ale saptamanii…

Dupa competitii, aveti liber?
Da, in ziua in care ne intoarceam si in restul zilei de dupa o cursa.

Care a fost cel mai frumos moment al carierei?
Pentru mine, cel mai frumos moment este Olimpiada de la Los Angeles.  Mi-a ramas in minte, in suflet. Nu stiu, probabil unde am fost si tanara. Am fost si singura tara socialista care am participat, iar Romania a obtinut si cele mai multe medalii. Dar nu numai pentru asta, ci si cum am fost primiti, cum ne-au tratat americanii. Nu stiu, Olimpiada aia mi-a ramas in suflet.

Dar cel mai neplacut moment al carierei?
In cariera de 20 de ani am avut si insuccese. De exemplu, dupa un CM castigat am venit pe locul 6 in finala. Se intampla in 1989-1990. A fost dureros, m-am ambitionat si am revenit in urmatorul an ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Am luat-o de la capat si asta a fost tot.

A existat vreun moment de cumpana in cariera ta?
Inainte de Revolutie am vrut sa ma las. Vreau sa subliniez ca in sportul de performanta familia joaca un rol mare, daca ai sustinere altfel pleci si suporti totul. Asadar, prin 1986-1987 am vrut sa ma retrag si sotul meu mi-a zis  nici o problema, sa ma retrag. Eram angajata proaspat la Dinamo si tot el mi-a spus ca ma las sergent major, iar colegele mele care vor face performanta vor fi avansate iar eu o sa raman la stadiul acesta. Atunci m-am ambitionat si am spus ca nu ma mai las. Acela a fost un moment de cotitura.

Ce proba preferi?
Eu sunt una dintre canotoarele care a obtinut medalii in toate probele. Poate ca atunci cand stateam mai bine cu psihicul am concurat numai in echipaje de simplu si dublu, iar spre batranete in echipajul de 8+1. Acum, castigand in toate nu pot sa spun care imi place. Simplu este o proba foarte grea, dar la fel este si cea de 8. Depinde de adversar, daca sunt puternici este proba  grea, daca nu, nu. La noi insa, nu se intampla sa nu fie adversari puternici, asa ca toate probele sunt puternice. Nu pot spune ca una mi se potriveste una sau alta.

Te-ai simtit vreodata dezavantajata?
Nu, niciodata. La noi, din fericire, nu putem spune ca arbitrul ne fura sau nu ne acorda nota care trebuie sau poate sa ne faca ceva. La noi totul este clar, se aliniaza barcile la ciocuri si cel mai bun echipaj ajunge primul si trece primul linia de sosire.

Ce te tenteaza in viata?
Cred ca am fost atat de absorbita de performanta, incat nu am avut timp sa ma gandesc ca m-ar mai putea tenta ceva in afara de ceea ce faceam.

Crezi c-ai fi putut face si altceva la fel de bine ca acest sport?
Cred. Nu stiu, orice. De exemplu, in 1995 m-am retras. Am simtit eu ca trebuie sa fac o pauza. Dar nu am putut sa stau acasa. Am trecut de la CS Dinamo in profesional si am mers la serviciu ca orice om. Am vrut sa vad si sa fac si altceva decat ceea ce facusem. Cred ca sportul m-a ajutat pentru ca m-am adaptat foarte repede in colectivitate. La fel s-a intamplat sI dupa ce m-am retras definitiv.

Intorcand anii, ai face tot canotaj?
Cred ca da. Daca stau si ma gandesc cum am putut sa fac 20 si ceva de ani de canotaj, probabil ca tot canotaj as face.

Raportul sacrificii – satisfactii este pozitiv?
Ca rasplata, in canotaj nu se castiga bani foarte multi ca sa zici ca esti rasplatit pe masura muncii. Eu jumatate din performanta am dedicat-o Congresului, am facut munca patriotica, dar satisfactia muncii o ai atunci cand urci pe podium si iti canta imnul.

Esti nemultumita financiar?
Nu pot sa spun. Dupa Revolutie, COR-ul, MTS-ul, federatia au inceput sa fie mai aproape de noi. Acum dupa un titlu olimpic poti sa te realizezi in viata, daca ai cucerit medalia de aur esti asigurat cu strictul necesar, o casa, o masina, pe cand daca te duci la serviciu nu poti sa le obtii intr-o viata.

Cum e sa fii vedeta?
Eu nu ma consider vedeta. Nu scrie pe fruntea mea ca sunt canotoarea secolului, ca am sase medalii olimpice. Dupa parerea mea, inainte de toate trebuie sa fii om, iar daca vrei sa fii respectat si tu la randul tau trebuie sa respecti. Asa, daca impui cuva sa-ti fie respecte titlurile si onorurile, nu vei fi niciodata. Eu intotdeauna am fost modesta si asa vreau sa raman.

Ce inseamna Romania pentru tine?
Totul! Am avut “n” ocazii sa raman afara, dar am simtit ca fara familie, prieteni, distractii, nunti, botezuri specifice noua parca nu sunt eu. Zilele in care nu sunt acasa parca nu traiesc. Am avut multe oferte tentante si inainte si dupa Revolutie, din SUA si din Europa, dar cand stiam ce las in urma nu am putut sa fac pasul acesta.

Ce loc din lume iti place cel mai mult?
Cel mai mult mi-a placut Monte Carlo. Am ramas impresionata de ce-am vazut acolo si nu pot sa compar cu nici o tara. Acolo mi-ar placea sa ma stabilesc, dar sa fac naveta, tot aici sa stau.

Cum definesti frumosul?
Sa fii bun, sa-I ajuti pe cei de langa tine, care poate nu au ajuns la nivelul tau, dar care sufera sau care au greutati.

Ce te inspira?
Familia, copilul in primul rand, pentru ca sacrificiile le-am f`cut si pentru ei.

De ce crezi ca viata merita traita?
Merita traita din plin pentru ca este foarte scurta. Parca ieri incepeam canotajul la 16 ani si am ajuns la aproape 45 si nu stiu cand a trecut.

Ai vreun regret?
Da, am un singur regret, ca nu am facut un copil mai devreme. L-am f`cut la 33 de ani si ceva, daca il faceam la 20 sau 25 de ani era altceva.

Care este stilul tau?
Am cred ca prea mult bun simt, sunt corecta, cinstita si am avut de pierdut, dar nu ma pot schimba. Profesional sunt foarte ambitioasa si cred ca am calitati innascute, dar fara ambitie nu realizezi nimic in viata.

Care titlu sau distinctie iti este la inima?
La inima imi este Colanul de Aur, acordat in 2002 de Comitetul International Olimpic, dupa ce am fost desemnata “canotoarea secolului”. Atunci cand am primit vestea ca am fost aleasa cea mai buna canotoare din lume am crezut ca este o gluma.

BIOGRAFIE

Elisabeta Lipa s-a nascut pe data de 26 octombrie 1964, in localitatea Siret din judetul Suceava.

A inceput canotajul la varsta de 16 ani, cand era eleva la Liceul Mihai Viteazu din Botosani, fiind selectionata de antrenoarea Pavel Ileana de la CS Olimpia Bucuresti.

A activat la acest club pana in 1985, cand s-a transferat la CS Dinamo, unde este legitimata si in prezent. Palmaresul ei este impresionant.

A participat la sase editii consecutive ale JO si a urcat de fiecare data pe podium: 1984, Los Angeles, aur la dublu vasle; 1988, Seul, argint la dublu vasle si bronz la 4 vasle; 1992, aur la simplu si argint la dublu; 1996, Atlanta, aur la 8+1; 2000, Sydney, aur la 8+1; 2004, aur la 8+1.

A cucerit titlul mondial in 1989, la Bled, in proba de simplu, si a obtinut alte 15 medalii de argint la CM. De asemenea, s-a impus de nenumarate ori in etape de Cupa Mondiala.

A fost declarata de Federatia Internationala de specialitate drept cea mai buna canotoare a secolului XX si a fost decorata de Comitetului Olimpic International cu Colanul de Aur pentru intreaga activitate.

In prezent, este presedinte al CS Dinamo sI presedinte al Federatiei Rom#ne de Canotaj.

GALERIE FOTO

GALERIE VIDEO

Pe aceeasi tema

1. Elisabeta Lipa a fost aleasa presedinte al FR Canotaj
2. Elisabeta Lipa „ataca” sefia FR Canotaj
3. Elisabeta Lipa nu se mai gandeste la presedintia CS Dinamo
4. Elisabeta Lipa, presedinte al CS Dinamo Bucuresti
5. Elisabeta Lipa, la 45 de ani!