Andreea Raducan, campioana la gimnastica

Multipla campioana europeana, mondiala si olimpica la gimnastica artistica, Andreea Raducan este in prezent coordonator PR al Fundatiei Olimpice Romane sI viseaza ca, intr-o zi, sa-I fie returnat titlul de campioana olimpica absoluta, castigat la Sydney.

In ce planuri esti implicata in prezent?
Fac lucruri de zi cu zi care se intampla tot in jurul acestui domeniu care m-a consacrat sI se numeste sport. Fac proiecte pentru sport, lucrez cu oameni care fac sport, iar ca fost sportive de performanta cred ca-mi revine, pe undeva, datoria de a face ceva pentru sport. Fie ca este vorba de fosti sportive sI ma refer la programele speciale, fie sportive de performanta, inca in activitate, promovarea sportului de performanta, altceva decat fotbal. Sunt lucruri pe care pot sa le fac sI sa straduiesc sa le fac cat mai bine.

Cum este viata de mare campioana dupa retragere?
Acum sunt foarte bine sI vreau sa cred ca m-am acomodat cu viata normala, asa cum o numim noi sportivii de performanta viata de dupa cantonament. Am avut nevoie de aproximativ un an sI jumatate de a ma acomoda cu ce traiste un om normal in fiecare zi, cu faptul ca ai niste indatori, ca potI sa-tI faci un program cum crezid e cuviinta. De la faptul ca nu stiam cat costa o paine pana la faptul ca trebuie sa-tI platesti niste facturi in fiecare luna. Asta ar fi partea mai simpla. Nu stiu, inalnirile cu oamenii, proiectele pe care le-am avut. Pana la 19-20 de ani, ma inalneam cu aceeasI oameni in fiecare zi, cand am iesit afara sI am avut contact cu oameni mai bines au mai putin bine intentionatI, cred ca e nevoie sa fii un om echilibrat sI vreau sa cred ca asa sunt. Pentyru oamenii din jur nu este un progress, un pas foarte important, dar pentru noi – ca sportivi, care stim cum e viata de cantonament sI cum e viata normala, sa reusesti sa te integrezi in societate este un lucru foarte bun.

Este celebritatea o povara?
Mai mult sau mai putin. Dar e lucrul cel mai frumos ca oamenii ma opresc pe strada sI ca unii dintre ei imi multumesc pentru faptul ca am fost un exemplu pentru copiii lor, sau chiar pentru ei, pentru faptul ca-mi spun c-au plans de bucurie sau m-au incurajat cand am avut probleme ca gymnasta, sunt lucrurile care raman. Toate se duc pana la urma, numele, chiar sI faima, care nu este nimic iesit din comun, dar faptul ca oamenii imi accorda atentie este un lucru care nu poate decat sa ma bucure. Celebritatea da, dar s-a obtinu treptat. Am muncit de mica, de la 4 ani, am vazut cum e sa treci la lotul de junioare, la lotul de senioare, cum e sa castigi un campionat european, unul mondial, am vazut cum apare interesul oamenilor. Totul a fost gandit, nu m-am trezit asa ca o sa fiu campiona mondiala sI totul a fost usor. Pe pielea mea am ajuns sa fiu celebra.

Esti nostalgica dupa clipele de triumf?
Nu sunt pesroana care sa traiesca din amintiri, dar lasand modestia la o parte, sunt foarte mandra, desI se putea sI mai bine, dar cel de Sus a avut grija de mine sI a reusit sa ma aduca pe drumul cel bun. Pentru ca nu e simplu. Acum o fac cu detasare, fata de acum cativa ani cand eram in cantonament sI inmtelegeam altfel lucrurile. Am momente cand ma uit la casete, stiu sI acum fiecare element, stiu sI unde aveam probleme, dar ce a fost atunci a fost, voi vedea ce va fi, desI sunt constienta ca indiferent ce voi face nu voi mai putea sa ajung la performantele din gymnastica, dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa incerc.

Cum ai descrie gimnastica de inalta performanta?
Cred ca am facut un lucru extraordinar, dars tau sI ma gandesc ;la colegele mele care au stat cot la cot cu mine, care au muncit in cantonamente, programul a fost acelasi. Probabil, n-au avut farama de noroc sau poate n-au avut destula vointa ca sa depaseasca momentele mai putin usoare sI n-au reusit sa-sI indeplineasca visuld e a deveni campioana mondiala sau olimpica, insa momentele pe care eu le-am trait in cariera mea sunt unice sI oricat as incerca sa le povestesc in cuvinte, trebuie sa simtI ca pe munca ta. Sa fii cel mai bun in lume intr-un lucru in care tu activezi, este un lucru extraordinar, iar cand itI dai seama sI il constientizezi te ambitioneaza sI mai mult. Niciodata nu m-am dus la un concurs culcandu-ma pe o ureche sI spunand ca eu sunt campioana mondiala, ca eu sunt cea mai buna la aparatul acesta sI ca pot sa stau linistita. Am incercat intotdeauna sa ma mentin sis a ma autodepasesc sI sa nu dezamagesc pe nimeni. Faptul ca oamenii si-au pus sperante in mine, imi dadea in credere sI ma ambitiona sa nu dezamagesc pe nimeni.

Care crezi ca au fost atuu-ri tale care te-au condus catre success?
Cred ca in cariera de sportiv, e nevoie de foarte multa disciplina, foarte multa munca sI de ambitie. Acestea sunt lucrurile esentiale. Gimnastica este un sport foarte greu, se lucreaza cu copiii, e greu sa-I strunesti, e greu, dar daca nut e maturizezi mai repede sI daca nu realizezi ca in hora in care ai intrat trebuie sa joci sI e foarte importanta, risti sa nu ajungi la ceea ce ti-ai propus sI la ceea ce visezi. Trebuie sa-tI dai seamqa ca 99 la suta e munca sI 1 la suta e farama de noroc. Raman la parerea ca daca nu o ai, indiferent cat te-ai antrena sI te-ai pregati, daca nu esti in froma cea mai buna. Am muncit de la 4 ani sI daca dupa 15 ani de munca as fi mers la concurs sI nu faceam cel mai bun exercitiu al meu sI nu reuseams a ma concentrez, era degeaba.

RegretI ceva?
Nu regret nimic, daca ar fi sa o iau de la capat, absolute acelasI lucru as face. Probabil, pe undeva, ar trebui sa fiu un pic mai atenta, dar sa nu il manii pe Dumnezeu. Cred ca lucrurile au mers asa cum mi-am dorit sI e mai mult decat ok. Sacrificiile pe care le-am facut, nu au fost putine. As fi ipocrita sa spun ce usor mi-a fost. E o viata nu tocmai simpla pentru copii, faptul ca stau departe de parintI, faptul ca au un regim strict sI din punct de vedere alimentar sI al timpului liber. Esti privat de anumite lucruri, dar pentru momentele pe care le traisti ulterior, merita absolut orice. |n momentul in care urci pe podium sI o lume intreaga asculta imnul tarii tale, iar ai taI acasa sunt cu lacrimi in ochi pentru ca ai reusit un rezultat bun, nu ma mai gandeam nici ca nu am mancat cata ciocolata am vrut, nici ca nu am fost in discoteca, sunt lucruri prea banale ca sa mai conteze in momentele acelea.

La care moment din cariera te gandesti cu o mare placere?
Sunt doua momente care imi sunt foarte dragi. Sunt de la Jocurile Olimpice, cel mai important eveniment din viata unui sportive. Chiar daca a fost sI un moment neplacut, eu incerc sa privesc partea plina a paharului. Am pierdut un titlu olimpic, dar am castigat simpatia neconditionata a milioane de oameni, care m-au sustinut din tara sI strainatate, iar pentru mine a insemnat enorm. Partea cealalta, neplacuta, a insemnat o lectie de viata care m-a maturizat enorm. Atunci eram un copil socat, care nu intelegea de ce mi se intampla asta sI de ce am ajuns in situatia asta. Dar, probabil asa a vrut Dumnezeu, dar cu ajutorul familiei, al colegilor, al oamenilor care nu mi-au dat senzatia ca m-ar privi cu altI ochi decat aceia de admiratie, a insemnat enorm, iar anul urmator, in 2001, la Campionatele Mondiale de la Ghent am reusit sa-mi iau revansa. Am obtinut trei medalii de aur sI doua de bronz sI le-am dedicate oamenilor care au avut incredere in mine.

In sufletul tau nu te gandesti ca acel titlu il meritI sI il vrei inapoi?
Sunt convinsa ca-l merit sI ca-l vreau inapoi. Trebuie sa recunosc ca un demers oficial dupa Jocurile Olimpice de la Sydney nu am facut, m-am interesat in privinta acestui aspect dar astept o perioada mai prielnica. Mai mult de atat nu cred ca am ce sa pierd, cred ca este de datoria mea sa fac sI asta. E un titlu care imi apartine, nu am facut altceva decat sa merg in sala de concurs, sa fac treaba cat mai bine. Ca am avut mai mult sau mai putin noroc, acum nici nu mai conteaza. Fiecare concurs e cu istoricul lui. {tiu ca nu am facut nimic rau sI sunt linistita din acest punct de vedere. Mi-ar placea sa stiu cand este acel moment ca sa actionez dar tin aporape pentru ceea ce trebuie sa fac. Atunci cand voi simtI ca trebuie sI e indicat, voi face asta.

Ce se ascunde in spatele succesului?
Foarte multa munca, au fost sacrificii, disciplina, sportul de performanta nu se poate altfel, nu potI sa mergi in sala de gymnastica sI sa te tragic de sireturi cu antrenorul spunandu-I ca azi nu am chef. Am inteles destul de bine lucrul acesta sI s-a vazut in rezultatele obtinute impreuna.

Consideri ca efortul ti-a fost rasplatit pe masura?
Nu m-am gandit niciodata ca in urma activitatii competetionale, voi sta cu picioare incrucisate sI o sa stau ca in paradis. Nici pe departe, m-am nascut in Romania. Bine, sunt convinsa ca cei care conduc sI au condus destinele sportului ar fi putut sa faca mai mult pentru fostii sau actualii campioni. Dar faptul ca generatiile anterioare, precum Daniela Silivas, nu mai vorbimd e Nada Comaneci, gimnaste de renume care veneau de la concursuri cu cinci medalii de aur de la Olimpiada sau Campionate Mondiale sI castigau trei video-uri, am mai progresat, Dar, ma gandesc, ca poate sunt gimnaste care au muncit mai mult decat mine, care au avut rezultate mai bune sI nu au adunat nici cat am reusit eu, asa ca

Ai reusit sa investesti in ceva?
Banii nu au fost atat de multI sau poate eu nu am fost sufficient de pregatita ca atunci cand am iesit de acolo sa ma ocup de o afacere. Sunt lucruri normale. Am investit intr-un apartament, scoala, lucrurile unde am simtit ca este gol, am incercat sa le acopar.

Ai fost oferta sa reprezintI imaginea in strainatate?
Prea putin. Din pacate, managementul sportive la noi lipseste cu desavarsire. Nu sunt oameni pregatitI sa se ocupe de sportive care au notorietate, care au rezultate extraordinare sI care ar putea sa adduce ceva bani in urma activitatii lor sportive. Daca multI dintre noi am facut sport de amorul artei, acum am putea sa profitam de numele pe care il avem. |nsa oamenii nu cred ca sunt pregatitI sa faca asta sI o spun cu parere de rau.

Care a fost cea mai tentanta oferta pe care ai refuzat-o?
Am dat cu piciorul pentru ca nu-mi doresc deocamdata sa antrenez, e protecttia de baza. Cand te ratacesti, ai unde sa te intorci. Cred ca in Qatar, sunt oameni cu foarte multI bani, isI doresc sa faca sport de performanta sI care sunt dispun sa investeasca. In momentul in care te duci cu un CV sI spui ca vii din Romania ca gimnasta, palmaresul pe care il are acest sport sI cat de iubite sunt gimnastele romane in lume, e mult mai simplu sa deschizi usile. Probabil ca nu mi-am dorit suficient de tare sau probabil pentru ca nu a trecut prea mult decat am terminat activitatea sportiva sI nu am inca puterea de a ma intoarce in sala de gimanstica sI am avut nevoie de o perioada ca sa-mi pun ordine in ganduri sI sa vad c-am ce mi-ar mai placea. La Deva n-am avut timp sa ma gandesc. M-am implicat destul de mult in jurnalism, am decis sa fac masterul in Jurnalism la Universitate la Bucuresti pentru ca este un domeniu care ma atrage.

Care au fost primele lucruri pe care le-ai facut dupa ce ai plecat de la Deva?
N-am facut nimic altceva, m-am mutat la Timisoara sI am terminat Facultatea de Educatie Fizica sI Sport, au fost 4 ani foarte frumosI, am mers la cursuri, am iesit cu prietenii de facultate sI m-am acomodat cu timplul liber, cu cursurile normale.

Care a fost cel mai frumos moment de dupa retragere?
Faptul ca ma pot intalni cu mama sI fratele meu cand vreau. La Deva era foarte greu asta, ajungeam o singura data pe an acasa, ai mei veneau la mine in functie de programul competetional pe care il aveam, iar a cum profit de lucrurile astea. Am nevoie sa-I simt aproape. Acel sportive care spune ca nu a avut momente in care a vrut sa se retraga, sunt convinsa ca minte. Sunt momente in viata noastra cand simtI ca nu mai potI fizic, mental, se intampla. E important sa ai pe cineva aproape, cu care sa te intelegi, e important sa ai cu cine sa comunici.

Ai vreo dorinta neimplinita?
Mi-ar fi placut sa-mi termin concursul asa cum trebuie. Faptul ca am primit acel rezultat pozitiv chiar inaintea finalelor de la barna sI sol, cele mai bune aparate ale mele, nu am reusit sa termin concursul asa cum terbuie. Acest este marele meu regret.

Gimnastica a lasat urme adanci asupra ta?
Orice sport de performanta lasa urme, asta e cert, insa eu cred ca sunt un caz fericit. Nu am probleme grave de sanatate, mai simt uneori dureri la coloana, dar sper sa nu fie nimic grav ca sa nu pot sta linistita de acum inainte, am probleme cu gleznele, mai scartaie cate un genunchi cand se schimba vremea, la noi intervine uzura fizica sI resimtI mai repede durerile acestea sI nu am de ce sa ma plang.

Ce parere ai despre actuala generatie de gimnaste?
Am vazut fetele foarte motivate in sala de antrenament, ceea ce e bine ca au reusit sa treaca de acea bariera, toata lumea facea comparatie cu generatiile din trecut, in care fetele mergeau la concursuri, se intoarceau cu medalii de aur, castigau multe trofee.

Cum crezi ca a evoluat gimnastica de la retragerea ta?
Faptul ca s-a schimbat codul de punctaj, nu stiu daca este un lucru foarte bun, e greu sI pentru cei implicatI in acest sport sI pentru cei dinafara. Gimnastica nu mai are notorietatatea din trecut, e din ce in ce mai greu ca oamenii din afara sa inteleaga de ce un sportive care face foarte myulte desprinderi sI un exercitiu foarte spectaculos, nu reuseste sa-l intreaca pe acela care executa foarte multe elemente mai putin rasucite. E greu de inteles acum. Daca inainte stiam ca nota maxima este 10, iar cel care ajunge cat mai aproape de ea este cel mai bun, acum este destul de greu cu note gen 13.50 sau 14,80. Acesta este unul dintre lucrurile care s-au schimbat si nu stiu daca este foarte bun. Mie mi-ar placea foarte mult sa ne intoarcem la nota 10, mai ales ca noi trebuie sa tinem cu dintii la aceasta nota pentru ca prima nota de 10 a fost adusa de o gimnasta din Romania, de Nadia Comaneci, e o legenda sI ar fi fost frumos sa ramana nota maxima 10.

Alaturi de o pleiada de gimnaste valoroase din Romania, ai marcat gimnastica internationala. Cum te simtI in aceasta ipostaza?
Faptul ca am facut ceva pentru acest sport, ma face sa fiu foarte mandra. SI nu le-am obtinut singura, ci cu ajutorul antrenorilor sI al colegelor mele. E important sa te gandesti ca datorita muncii mele, nu ai trecut ca gasca prin apa, sI ca intr-o carte de istorie a sportului, va fi tercut numele tau este foarte important. Sunt mandra de asta.

Crezi in destin?
Da, dar ni-l mai facem sI cu mana asta. Vreau sa cred ca asa a fost, ca lucrurile au decurs frumos, cred ca as fi putut sa fac mai mult, acesta a fost destinul meu. Gimnastica este un sport foarte frumos, elegant dar sI foarte greu, dar l-am facut cu mare drag sI sunt convinsa ca nu l-as fi putut practica la nivel inalt daca nu-l iubeam, nu-mi doream sa fac performanta nu se putea. Sunt niste sacrificii pe care trebuie sa le faci. |n momentul in care accceptI sa le faci, atunci inseamna ca-tI doresti sa faci performanta in acest domeniu. Eu mi-am dorit.

Acum in ce-tI doresti sa faci performanta?
|n toate proiectele in care ma implic, imi doresc sa le fac foarte bine. Dar privind spre performantele obtinute in gimnastica, mi-e greu sa cred ca reusesc asta, dar imi doresc ca lucrurile pe care le fac sa fie cat mai aproape de perfect.

Te-ai gandit sa intemeiezi o familie?
Cred ca lucrururile importante vin atunci cand trebuie. Nu m-am gandit sa fac imediat acest pas. E absolut normal sI la un moment dat e normal sa se intample, am timp sa cantaresc exact ce trebuie sis a aleg cand simt ca trebuie sa fac asta.

Cum traiesti un exercitiu al unei gimnaste din Romania?
Traiesc la cea mai mare intensitate sI reusesc sa ma sI bucur. Asta mi s-a intamplat sI in 2004, la Jocurile Olimpice de la Atena. A fost prima data cand am plans la castigarea unui titlu, cand l-au obtinut fetele. |n momentul in care concuram sI reuseam sa obtinem rezultate foarte bune, probabil nu reuseam sa constientizez sI sa ma bucur sufficient pentru ca stiam ca urmeaza o noua zi de concurs, cand trebuie sa merg la fel de bine. Atunci am vazut final ape echipe, am plans de bucurie sI am simtit ce traiesc oamenii dina afara cand ne urmareau pe noi in competetiile importante. Sunt extreme de fericita sI sunt una dinter persoanele care le intelege perfect emotiile, trairile, e un sentiment frumos.

Plecarea Marianei Bitang sI a lui Octavian Bellu de la lotul olimpic a facut atatea valuri. Va reusi actualul colectiv de antrenori sa sa duca mai departe traditia scolii romanesti de gimnastica?
Ce au facut Octavian Bellu sI Mariana Bitang, probabil ca nu vor mai face generatii sI generatii de acum incolo. Sarcina actualei conduceri nu este una simpla. Este o povara care trebuie sa o duci mai departe, dar asta nu trebuie sa te intristeze, ci sa te ambitionize. E pacaat de palmaresul ep care l-a avut acest sport in strainatate. Asta li se intampla sI gimnastelor,. Nu este usor. Dimpotriva, cred ca este chiar frustrant. Sa mergi la concurs sI sa te gandesti ca tot timpul se vor face comparatii intre generatii.

BIOGRAFIE

Zodie: Balanta (S-a nascut pe 30 septembrie 1983, la Barlad, judetul Vaslui)
1998
- Campionatele Europene de Juniori: locul 4 la individual compus; 2 la barna si 3 la sol
- Campionatul Naţional: locul 3 la individual compus
1999
- Campionatele Mondiale: locul 1 la echipe; locul 1 la sol; locul 2 la barnă; locul 5 la individual compus
- Campionatul Naţional: locul 2 la individual compus
2000
- Olimpiada Sydney: locul 1 la echipe; locul 1 la individual compus (descalificată pentru ca a fost depistata pozitiv la pseudoefedrina); locul 2 la sarituri; locul 7 la sol
- Campionatele Europene: locul 3 la echipe; locul 2 la sol; locul 5 la barna; locul 6 la individual compus
2001
Campionatele Mondiale: locul 1 la echipe; locul 3 la individual compus; locul 1 la sol; locul 1 la barna; locul 3 la sarituri
Campionatul Naţional: locul 3 la individual compus
2002
Campionatele Mondiale: locul 10 la barna
S-a retras din activitate in 2002, dupa Campionatele Mondiale din Ungaria. A devenit, apoi, comentator sportiv in Romania. Ea a prezentat concursurile de gimanstica feminina de la Jocurile Olimpice de la Atena, 2004 iar, in prezent este coordonator PR al Fundatiei Olimpice Romane.